Se poate trăi fără bani?

Imaginează-ți că nu ai bani. Dacă ai vrea  niște cartofi prăjiți, ai avea nevoie de o pereche nouă de pantofi sau ar fi trebuit să faci schimb de ulei pentru mașina ta, cum ai obține acele bunuri și servicii? Aceasta nu este doar o întrebare teoretică. Gândește-te la asta. Ce fac cei de la periferia societății în aceste situații? Gândește-te la cineva care scăpa de abuzul domestic, care a renunțat la tot și nu are resurse. Sau un imigrant care vrea să-și construiască o viață nouă, dar care a trebuit să lase o altă viață în urmă pentru a găsi acea oportunitate. Sau o persoană fără adăpost care pur și simplu vrea să mănânce o masă. Acest ultim exemplu, lipsa adăpostului, este ceea ce a determinat-o pe Heidemarie Schwermer să renunțe la bani (2011). Profesoară de liceu divorțată în Germania, viața lui Schwermer a luat o întorsătură când și-a mutat copiii într-un oraș rural cu o populație semnificativă fără adăpost. Ea a început să se întrebe ce servește drept monedă într-o societate și a decis să încerce ceva nou. Schwermer a fondat o afacere numită Gib und Nimm – în română, „dați și primiți”. A funcționat fără bani și s-a străduit să faciliteze oamenii să schimbe bunuri și servicii cu alte bunuri și servicii – fără a folosi numerar (Schwermer, 2007). Ceea ce a început ca un scurt experiment a devenit un nou mod de viață. Schwermer spune că schimbarea a ajutat-o să se concentreze pe valoarea interioară a oamenilor în loc de bogăția lor exterioară. De asemenea, a dus la două cărți care spun povestea ei (ea a donat toate veniturile unor organizații de caritate) și, cel mai important, a adunat o bogăție în viața ei pe care nu a putut-o obține cu bani.

La începutul anilor 1980, un sistem similar funcționa pe insula Vancouver. Cunoscut ca L.E.T.S. (Local Exchange Trading System), sistemul a funcționat pe principiul fără bani al schimburilor de servicii (Boxall, 2006). Oamenii nu trebuiau să schimbe direct servicii sau bunuri — „Voi tunde gazonul dacă îmi corectezi gramatica” —, dar puteau furniza bunuri sau presta servicii și stoca creditele în „dolari verzi” pentru o utilizare ulterioară. Nu a fost menit să înlocuiască în întregime economia monetară, ci să o completeze și să ofere un mijloc de sprijin și activitate economică, mai ales în perioadele de deficit de muncă plătită. Fondatorul sistemului din Courtenay, B.C., Michael Linton, a spus că sistemul a dispărut pe insula centrală până la sfârșitul anilor 1980 (un grup încă mai există în Victoria), dar nu înainte de a se răspândi în aproape 3.000 de comunități din întreaga lume.

Cum ar putea privi cele trei perspective sociologice ale noastre sistemele L.E.T.S.? Ce le-ar interesa cel mai mult la această formă de economie neconvențională? Le-ar considera un funcționalist o aberație a normelor sau o disfuncție socială care strică echilibrul normal, sau ar observa aspectul substanțial de construire a comunității prin furnizarea directă de servicii și bunuri între oameni? Cum ar aborda un sociolog critic conceptul de economie alternativă, fără bani? Este un mijloc de a exploata în continuare forța de muncă, sau de a scăpa de înstrăinarea forței de muncă comercializată? Ce ar putea face un interacționist simbolic din alegerea de a nu folosi bani – un simbol atât de important în lumea modernă? Dar sistemele Gib und Nimm?

Imaginează-ți că nu ai bani. Dacă ai vrea  niște cartofi prăjiți, ai avea nevoie de o pereche nouă de pantofi sau ar fi trebuit să faci schimb de ulei pentru mașina ta, cum ai obține acele bunuri și servicii? Aceasta nu este doar o întrebare teoretică. Gândește-te la asta. Ce fac cei de la periferia societății în aceste situații? Gândește-te la cineva care scăpa de abuzul domestic, care a renunțat la tot și nu are resurse. Sau un imigrant care vrea să-și construiască o viață nouă, dar care a trebuit să lase o altă viață în urmă pentru a găsi acea oportunitate. Sau o persoană fără adăpost care pur și simplu vrea să mănânce o masă. Acest ultim exemplu, lipsa adăpostului, este ceea ce a determinat-o pe Heidemarie Schwermer să renunțe la bani (2011). Profesoară de liceu divorțată în Germania, viața lui Schwermer a luat o întorsătură când și-a mutat copiii într-un oraș rural cu o populație semnificativă fără adăpost. Ea a început să se întrebe ce servește drept monedă într-o societate și a decis să încerce ceva nou. Schwermer a fondat o afacere numită Gib und Nimm – în română, „dați și primiți”. A funcționat fără bani și s-a străduit să faciliteze oamenii să schimbe bunuri și servicii cu alte bunuri și servicii – fără a folosi numerar (Schwermer, 2007). Ceea ce a început ca un scurt experiment a devenit un nou mod de viață. Schwermer spune că schimbarea a ajutat-o să se concentreze pe valoarea interioară a oamenilor în loc de bogăția lor exterioară. De asemenea, a dus la două cărți care spun povestea ei (ea a donat toate veniturile unor organizații de caritate) și, cel mai important, a adunat o bogăție în viața ei pe care nu a putut-o obține cu bani.

La începutul anilor 1980, un sistem similar funcționa pe insula Vancouver. Cunoscut ca L.E.T.S. (Local Exchange Trading System), sistemul a funcționat pe principiul fără bani al schimburilor de servicii (Boxall, 2006). Oamenii nu trebuiau să schimbe direct servicii sau bunuri — „Voi tunde gazonul dacă îmi corectezi gramatica” —, dar puteau furniza bunuri sau presta servicii și stoca creditele în „dolari verzi” pentru o utilizare ulterioară. Nu a fost menit să înlocuiască în întregime economia monetară, ci să o completeze și să ofere un mijloc de sprijin și activitate economică, mai ales în perioadele de deficit de muncă plătită. Fondatorul sistemului din Courtenay, B.C., Michael Linton, a spus că sistemul a dispărut pe insula centrală până la sfârșitul anilor 1980 (un grup încă mai există în Victoria), dar nu înainte de a se răspândi în aproape 3.000 de comunități din întreaga lume.

Cum ar putea privi cele trei perspective sociologice ale noastre sistemele L.E.T.S.? Ce le-ar interesa cel mai mult la această formă de economie neconvențională? Le-ar considera un funcționalist o aberație a normelor sau o disfuncție socială care strică echilibrul normal, sau ar observa aspectul substanțial de construire a comunității prin furnizarea directă de servicii și bunuri între oameni? Cum ar aborda un sociolog critic conceptul de economie alternativă, fără bani? Este un mijloc de a exploata în continuare forța de muncă, sau de a scăpa de înstrăinarea forței de muncă comercializată? Ce ar putea face un interacționist simbolic din alegerea de a nu folosi bani – un simbol atât de important în lumea modernă? Dar sistemele Gib und Nimm?

Bibliografie

• Boxall, Michael. (2006, February 9). Just don’t call it funny money. The Tyee.
• Schwermer, Heidemarie. (2011). Living without money.

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2023 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1