Multe companii folosesc marketingul prin email pentru a comunica mai rapid cu clienţii existenţi, dar altele trimit mesaje nesolicitate în masă, cunoscute ca spam.
Administratorii sistemelor Internet au fost întotdeauna consideraţi responsabili pentru „abuzul Internetului”, dar nu şi pentru „abuzul pe Internet”. Respectiv, ei acţionează prompt împotriva spamului, dar lasă alte probleme precum defăimarea sau violarea drepturilor asupra unei mărci spre rezolvare sistemului legislativ. Cei mai mulţi administratori sunt profund contra spamului, din care consideră că face parte orice email nesolicitat. Măsuri draconice, precum suspendarea contului, sunt luate de multe ori chiar fără avertisment, în cazul spamului. De obicei, termenii contractuali ai companiilor care oferp servicii pe Internet le permit astfel de acţiuni.
Marketingul prin email ilicit a precedat pe cel legal. La începuturile Internetului (pe vremea Arpanet) nu era permisă folosirea mediului în scopuri comerciale. Ca urmare, practicanţii marketingului ântâmpinau numeroase dificultăţi.
Este dificil pentru un observator să facă deosebirea între marketingul prin email legal şi spam. În primul rând, spamerii încearcă să se prezinte ca operatori legitimi. În al doilea rând, grupuri politice promovând marketingul direct precum Direct Marketing Association (DMA) din Statele Unite au făcut presiuni legislative pentru a legaliza activităţi pe care unii operatori Internet le consideră spam, precum trimiterea de mesaje comerciale nesolicitate cu opţiunea de dezabonare. În al treilea rând, volumul imens de spam a făcut ca unii utilizatori să confunde emailurile comerciale legale cu spamul. Această situaţie apare când un utilizator primeşte email de pe o listă de discuţii la care s-a abonat. Confuzii suplimentare apar când atît mesajele legale cît şi spamul se aseamănă.
O tehnică efectivă folosită de companii de marketing cu experienţă este de a solicita ceea ce este cunoscut ca metoda „dubla abonare”, prin solicitarea celui care solicită abonarea să confirme încă o dată intenţia de abonare prin instrucţiunile transmise prin email.
Un raport elaborat de compania de servicii de email Return Path la mijlocul lui 2008 arăta că livrarea emailurilor prin marketingul legal este încă o problemă, întrucât serverele legale de email au o rată medie de livrare de 56%, 20% din mesaje fiind refuzate şi 8% din ele filtrate.
Datorită volumului de spam prin email pe Internet, filtrele de spam sunt esenţiale pentru cei mai mulţi utilizatori. Unii practicanţi ai marketingului raportează că mesaje comerciale email legale sunt adesea distruse de filtre; oricum, utilizatorii se plâng mult mai rar că filtrele de spam le-ar pierde emailurile legale.
Companiile care doresc să apeleze la un program de marketing prin email trebuie să se asigure că acel program nu violează legile spamului. Chiar dacă o companie respectă legislaţia aplicabilă, ea tot poate fi trecută pe lista neagră (de ex., pe SPEW) dacă administratorul severului consideră că acea companie trimite mesaje spam.
Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de Nicola Sfetcu)
Lasă un răspuns