RECOMANDAT
Dieta pentru diabet zaharat se referă la dieta recomandată pentru persoanele cu diabet zaharat. Există multe controverse cu privire la ceea ce ar trebui să conțină dieta. Dieta cea mai des recomandată este constituită din fibre alimentare, fibre solubile în special, dar sărace în grăsimi (grăsimi saturate în special) și nivel scăzut de zahăr. Recomandările de fracțiune din totalul de calorii care se obține din carbohidrați sunt, în general, în intervalul de la 40 la 65%, dar recomandările pot varia într-o măsură mare începând de la 16 până la 75%. Persoanele cu diabet zaharat pot fi încurajate să reducă aportul de glucide care au un indice glicemic ridicat, deși acest lucru este, de asemenea, controversat. (În caz de hipoglicemie, sunt sfătuiți să folosească mâncare sau băutură care pot ridica glucoza din sânge rapid, cum ar fi lucozadele, urmată de o acțiune prelungită a carbohidraților (de exemplu, pâine de secară) pentru a preveni riscul de hipoglicemie în continuare.) Cu toate acestea, unii îşi pun problema utilităţii indicelui glicemic şi recomandă alimente bogate în acest indice, cum ar fi cartofi și orez. S-a considerat că acidul oleic are un ușor avantaj față de acidul linoleic în reducerea glucozei plasmatice.
În anii 1950, Asociaţia Americană pentru Diabet, în colaborare cu Serviciul de Sănătate Publică din SUA, a susţinut „sistemul de schimb”. Acest lucru a permis oamenilor să facă schimb de alimente cu valoare nutritivă similară (de exemplu, carbohidraţi); deci, de exemplu, în cazul în care doresc să aibă mai mulţi carbohidraţi normali pentru desert, ar putea reduce cartofii din dietă. Schema de schimb a fost revizuită în 1976, 1986 și 1995.
Cu toate acestea, nu toţi dieteticienii pentru diabet zaharat de astăzi recomandă sistemul de schimb. Alţii preferă să recomande o dietă sănătoasa tipică: bogată în fibre, cu o varietate de fructe şi legume, şi conţinut scăzut în zahăr şi grăsimi, mai ales grăsimi saturate. O dietă bogată în fibre vegetale a fost propusă de James Anderson (Anderson & Ward, 1979; citată de Murray & Pizzorno, în 1990). Acest lucru poate fi înțeles ca o continuare a activității lui Denis Burkitt și Hugh Trowell pentru fibre alimentare, care, la rândul lor, au continuat ctivitatea lui Preț (Murray & Pizzorno, 1990). Este încă recomandat ca persoanele cu diabet zaharat să folosească o dietă bogată în fibre alimentare.
În 1976, Nathan Pritikin a deschis un centru în care pacienții au fost supuşi unui program de dietă şi exerciţii fizice (Programul Pritikin). Această dietă este ridicată în carbohidrați și fibre, cu fructe proaspete, legume și cereale integrale. Un studiu al UCLA în 2005 a arătat că aceasta a adus o îmbunătățire dramatică a unui grup de persoane cu diabet zaharat sau pre-diabet după numai trei săptămâni, astfel că aproximativ jumătate din ei nu mai îndeplineau criteriile de boală.
Pe de altă parte, în 1983, Richard K. Bernstein a început tratarea persoanelor cu diabet zaharat şi pre-diabet cu succes folosind o dietă foarte săracă în carbohidraţi, evitând fructele, adaosurile de zahăr și amidon. Atât abordarea Pritikin cât și abordarea Bernstein prescriu exerciţii fizice.
O abordare care a fost populară la unele persoane cu diabet zaharat de tipul unu în anul 2000, este cunoscută ca DAFNE (Dose Adjustment for Normal Eating – ajustarea dozei la alimentaţia normală). Această abordare presupune estimarea carbohidraţilor dintr-o masă și modificarea cantității de insulină injectată înainte de masă în corelare cu cantitatea de carbohidraţi. O abordare echivalentă pentru persoanele cu tipul doi de diabet zaharat este cunoscută sub numele de DESMOND (Diabetes Education and Self-Management for On-Going and Newly Diagnosed). DAFNE are propriul buletin de ştiri și a primit recomandare oficială.
NERECOMANDAT
Carbohidraţi
Asociaţia Americană pentru Diabet a recomandat în 1994 ca 60-70% din aportul caloric trebuie să fie sub formă de carbohidrați. După cum s-a menționat mai sus, acest lucru este controversat, unii cercetători susținând că 40% sau chiar mai puțin este mai bine, în timp ce alții susțin beneficiile pentru o cantitate mare de fibre, cu 75% carbohidraţi.
Un articol care rezumă punctul de vedere al Asociaţiei Americane pentru Diabet afirmă că „alimentele care conțin zahăr pot fi înlocuite de alți carbohidrați sau, dacă sunt adăugate totuşi în alimentaţie, trebuiesc complementate cu insulină sau alte medicamente de scădere a glicemiei. Trebuie avut grijă pentru a evita consumul de energie în exces. „Zaharoza nu crește glicemia mai mult decât același număr de calorii luate din amidon. Nu se recomandă utilizarea fructozei ca îndulcitor. Beneficiile pot fi obținute prin consumul de fibre alimentare, coroborat cu carbohidrați; aşa cum sublinia Francis (1987), dovezile sugerează că carbohidraţii consumaţi cu fibre alimentare vor avea un impact mai puțin important în creșterea glicemică decât aceeași cantitate de carbohidrați consumaţi în monoterapie.
Ceea ce nu a fost, în general, inclus în recomandările de dietă la diabet zaharat, este variația efectului diferiţilor carbohidraţi. S-a recomandat că glucidele consumate de persoanele cu diabet zaharat ar trebui să fie glucide complexe.
În ciuda unui crez comun că zahărul de masă contribuie la dezvoltarea de diabet zaharat, acesta are în medie index glicemic 55-69, care produce de fapt niveluri de glucoză din sânge mai mic decât același număr de calorii obtinute din alte surse de carbohidraţi. Asociaţia Canadiană pentru Diabet a recomandat ca zahărul de masă să fie inclus în dieta pentru diabetul zaharat.
Unele studii au sugerat că adăugarea de oțet alimentar poate ajuta la prevenirea creşterii dramatice a zahărului în sânge datorită carbohidraţilor.
Alternative cu nivel scăzut de carbohidraţi
Unele studii arată că o dietă săracă în carbohidraţi sau în indice glicemic poate fi eficace în managementul dietetic al diabetului de tip 2, şi ambele abordări împiedică creşterea zaharurilor în sânge după mâncare.
Richard K. Bernstein critică dieta standard a Asociaţiei Americane pentru Diabet. Planul său include consumul de carbohidrați foarte limitat (30 de grame pe zi), împreună cu monitorizarea frecventă a glucozei din sânge, exerciţii fizice regulate intense de construire musculară, și, pentru persoanele care folosesc insulină, frecvente injecţii cu insulină în cantităţi mici, dacă este necesar. Obiectivul tratamentului său este „zaharuri în sânge la nivele aproape normale” tot timpul.
Un alt critic al programului Asociaţiei Americane pentru Diabet este futurologul și transumanistul Ray Kurzweil care, împreună cu Terry Grossman, este co-autor la cartea Călătoria fantastică: Sî trăim suficient de mult pentru a trăi pentru totdeauna (publicată în 2004). Ei descriu liniile directoare ale Asociaţiei Americane pentru Diabet ca „absolut ineficiente”. Observațiile lor sunt că aceste condiții, mai ales în faza incipientă, pot fi controlate printr-o dietă care reduce drastic consumul de carbohidraţi. Orientările lor pentru pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 este pentru o dietă care include o reducere de carbohidraţi la o șesime din aportul caloric total şi eliminarea de carbohidraţi cu încărcare glicemică mare. Fiind diagnosticat anterior cu diabet, dar nemaivând simptome ale bolii, Kurzweil este un susținător ferm al acestei abordări. Cu toate acestea, baza de prescripţie medicală Kurzweil s-a schimbat oarecum între momentul în care a scris cartea sa Soluţia de 10% pentru o viață sănătoasă (1993), în care el a recomandat ca numai 10% din calorii trebuie să provină din grăsimi, şi Călătoria fantastică, în care recomandă un procentaj de 25%.
Traducere din Wikipedia
Lasă un răspuns