Distribuția normală este pur și simplu o distribuție cu o anumită formă. Este normală, deoarece multe lucruri au această formă. Distribuția normală este distribuția în formă de clopot care descrie modul în care sunt distribuite atâtea rezultate naturale, realizate de mașini sau de performanța umană. Dacă ați studiat vreodată notele unei clase, profesorul încadrează notele clasei într-o distribuție normală – nu este o practică proastă dacă clasa este mare și testele sunt obiective, deoarece performanța umană în astfel de situații este distribuită normal. Distribuția t se poate forma prin prelevarea mai multor probe (strict, toate probele posibile) de aceeași dimensiune dintr-o populație normală. Pentru fiecare eșantion, se calculează aceeași statistică, numită statistică t. Distribuția relativă a frecvenței acestor statistici t este distribuția t. Se pare că statisticile t pot fi calculate în mai multe moduri diferite pe eșantioane extrase într-un număr de situații diferite și au în continuare aceeași distribuție relativă a frecvenței. Acest lucru face ca distribuția t să fie utilă pentru a face multe inferențe diferite, deci este una dintre cele mai importante legături între eșantioane și populații utilizate de statistici. Distribuția t și teorema limitei centrale ne oferă cunoștințe despre relația dintre mijloacele eșantionului și mijloacele populației, care ne permit să facem inferențe despre media populației.
Modul în care distribuția t este utilizată pentru a face inferențe despre populații din eșantioane este modelul pentru multe dintre inferențele pe care le fac statisticienii. Încercați să înțelegeți modelul general al inferenței, precum și cazurile specifice prezentate. Pe scurt, modelul general de realizare a inferenței este de a utiliza cunoștințele statisticienilor cu privire la o distribuție de eșantionare, cum ar fi distribuția t, ca un ghid pentru limitele probabile ale locului în care se află eșantionul față de populație. Amintiți-vă că eșantionul pe care îl utilizați pentru a face o deducție despre populație este doar unul dintre numeroasele eșantioane posibile din populație. Probele vor varia, unele fiind extrem de reprezentative pentru populație, majoritatea fiind destul de reprezentative, iar câteva nefiind deloc foarte reprezentative. Presupunând că eșantionul este cel puțin destul de reprezentativ pentru populație, distribuția eșantionării poate fi utilizată ca o legătură între eșantion și populație, astfel încât să puteți face o deducere cu privire la unele caracteristici ale populației.
Sursa: Mohammad Mahbobi and Thomas K. Tiemann, Introductory Business Statistics with Interactive Spreadsheets – 1st Canadian Edition, © 2015 Mohammad Mahbobi, licența CC BY 4.0
© 2021 MultiMedia Publishing, Statistica pentru afaceri. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu
Lasă un răspuns