Dizidenţa

Dizidenţa este un sentiment sau filozofie de dezacord sau opoziţie contra unei idei (de ex., politicile guvernamentale) sau entităţi (de ex., un individ sau un partid politic care sprijină astfel de politici). Anatomia termenului include acordul, consensul (când toate sau aproape toate părţile cad de acord asupra unui aspect) şi consimţământul (când una din părţi este de acord cu o propunere făcută de o altă parte).

În unele sisteme politice, dizidenţa poate fi formal exprimată prin politici de opoziţie, în timp ce regimurile politice represive pot interzice orice formă de dizidenţă, ducând la suprimarea dizidenţei şi încurajarea activismului social sau politic. Persoanele care nu se conformează sau nu sprijină politicile anumitor state pot fi denumiţi “dizidenţi” sau, în cazuri extreme, “duşmani ai statului”. Anumiţi analişti au argumentat că o cosietate sănătoasă are nevoie nu numai de protecţie, dar şi de încurajarea dizidenţei.^[1][2]

Într-o binecunoscută scrisoare către Arnold Ruge, Karl Marx scria: “dacă proiectarea viitorului şi stabilirea necesităţilor pentru totdeauna nu este treaba noastră, este mai mult decât clar ce trebuie să realizăm în prezent. Mă refer la critica fără milă a tot ceea ce există, nemiloasă atît în ideea de a nu ne fi teamă de ce va rezulta de aici, cât şi în ideea că nu trebuie să avem nici cea mai mică teamă de conflicetele implicite cu puterile.”^[3]

Referinţe