Antreprenoriatul social, ecosistemul și tehnologia

Organizații majore

Grupurile axate pe antreprenoriatul social pot fi împărțite în mai multe categorii: întreprinderi bazate pe comunitate, întreprinderi responsabile social, profesioniști din industria serviciilor sociale și întreprinderi socio-economice. Întreprinderile comunitare se bazează pe întreprinderile sociale care vizează și implică o întreagă comunitate. Aceste întreprinderi se bazează pe cultura și capitalul comunității (de exemplu, resurse de voluntariat, finanțare, donații în natură etc.) pentru a împuternici întreprinderea și comunitatea. Întreprinderile responsabile din punct de vedere social se concentrează pe crearea unei dezvoltări durabile prin actele lor organizaționale interne, care se concentrează în principal pe crearea de câștiguri sociale pentru comunitate. Profesioniștii din industria serviciilor sociale, precum asistenții sociali și asistenții medicali din domeniul sănătății publice, lucrează în servicii sociale, fie pentru un guvern, fie pentru o organizație non-profit. Acestea urmăresc extinderea capitalului social pentru indivizi, comunități și organizații. Întreprinderile socio-economice includ corporații care echilibrează profiturile obținute cu obiective nonprofit, cum ar fi căutarea schimbărilor sociale pentru comunități. Unele organizații de antreprenoriat social nu sunt întreprinderi în sensul afacerii; în schimb, pot fi organizații caritabile, organizații non-profit sau organizații din sectorul voluntar.

În plus, există organizații de sprijin dedicate ajutorării antreprenorilor sociali, conectării acestora cu mentori, consolidării modelelor lor de întreprindere și pregătirii acestora pentru investiții de capital. Aceste incubatoare și organizații de accelerare oferă spații de birouri și întâlniri (adesea gratuite), mentorat și coaching pentru fondatorii și liderii întreprinderilor sociale pentru a-i ajuta să își dezvolte întreprinderile, îmbunătățind eficiența modelului lor de afaceri, a marketingului și a strategiei. Unele organizații acceleratoare îi ajută pe liderii antreprenorilor sociali să își extindă organizația, fie pornind de la o scară locală la o scară națională fie de la o scară națională la o scară globală. Unele organizații de sprijinire a antreprenoriatului oferă, de asemenea, mentorat și coaching pentru antreprenorii sociali.

Tipuri

În The Power of Unreasonable People, John Elkington și Pamela Hartigan descriu structurile de afaceri ale antreprenorilor sociali ca fiind încadrate în trei modele diferite, aplicabile în diferite situații și climaturi economice:

1. Non-profit: Acest model de afaceri valorifică resursele financiare și alte resurse într-un mod inovator pentru a răspunde nevoilor sociale.
2. Non-profit hibrid: Această structură organizațională poate lua o varietate de forme, dar este distinctivă deoarece organizația non-profit hibridă este dispusă să folosească profitul din anumite activități pentru a-și susține celelalte operațiuni care au un scop social sau comunitar. Organizațiile non-profit hibride sunt adesea create pentru a face față eșecurilor guvernamentale sau a eșecurilor pieței, deoarece generează venituri pentru a susține operațiunea fără a necesita împrumuturi, subvenții și alte forme de finanțare tradițională.
3. Antreprenoriat social: Aceste modele sunt înființate ca întreprinderi concepute pentru a crea schimbări prin mijloace sociale. Proiectele de afaceri sociale au evoluat printr-o lipsă de finanțare. Antreprenorii sociali aflați în această situație au fost obligați să devină asociații cu scop lucrativ, deoarece împrumuturile și finanțarea prin capitaluri proprii sunt greu de obținut pentru afacerile sociale.

Există, de asemenea, o gamă mai largă de modele de profit hibrid, în care o afacere convențională investește o parte din profiturile sale în activități benefice din punct de vedere social, cultural sau ecologic. Termenul „filantropenie” a fost aplicat acestui tip de activitate. Angajații corporativi se pot angaja, de asemenea, în antreprenoriat social, care poate sau nu poate fi susținut oficial de companie. Aceasta a fost descrisă ca antreprenoriat social corporativ.

Ecosistemul antreprenoriatului social

Cadrul ecosistemului poate fi foarte util pentru antreprenorii sociali în formularea strategiei lor. Necesitatea înțelegerii ecosistemului întreprinderilor sociale a fost din ce în ce mai susținută, pe măsură ce cercetătorii subliniază importanța factorilor contextuali care susțin și constrâng antreprenoriatele sociale. Cercetătorii menționează că este necesar să se înțeleagă ecosistemele întreprinderilor sociale, deoarece acestea operează adesea într-un context extrem de localizat, care interacționează cu actori mici, locali, dar pot fi, de asemenea, intim conectați la alte sisteme care operează la nivel mai larg (regional, nivel de țară sau chiar global) care influențează mediul lor imediat.

Mulți cercetători, precum P. N. Bloom și J. G. Dees, au încercat să dezvolte un model de ecosistem pentru antreprenorii sociali. Modelul de ecosistem propus de aceștia cuprinde toți actorii care operează în ecosistem, precum și mediul mai larg incluzând legile, politicile, normele sociale, tendințele demografice și instituțiile culturale în care joacă actorii. În mod similar, Dees și colab. (2008) au dezvoltat un cadru pentru a descrie elementele cheie ale ecosistemului antreprenorial social în care au organizat elementele în două mari categorii – infrastructura de capital și factorii de stabilire a contextului.

Mai recent, în 2020, Debapratim Purkayastha, T. Tripathy și B. Das au extins literatura ecosistemului de afaceri la arena politicii sociale și a antreprenoriatului social. Au dezvoltat un model de ecosistem cuprinzător în contextul sectorului de microfinanțare indian, care poate fi folosit și de alte întreprinderi sociale ca un cadru pentru a-și înțelege propriul ecosistem și a-și formula strategia. Cercetătorii definesc ecosistemul ca fiind format din „rețeaua complexă și în evoluție a organizației focale (întreprindere socială) și a tuturor celorlalți indivizi și organizații cu care organizația focală interacționează, inclusiv concurenți, furnizori, complementari, clienți, beneficiari, autorități de reglementare, furnizori de resurse, etc., care se influențează reciproc direct sau indirect; interacțiunile lor, precum și mediul imediat și cel mai larg (economic, social, politic etc.) prin care organizația este influențată. Modelul ajută la identificarea tuturor actorilor din ecosistemul complex, a infrastructurii de capital și a factorilor de stabilire a contextului.

Rolul tehnologiei

Internetul, site-urile de rețele sociale și social media au fost resurse esențiale pentru succesul și colaborarea multor antreprenori sociali. În anii 2000, Internetul a devenit deosebit de util în diseminarea informațiilor către o gamă largă de susținători de opinii similare în perioade scurte de timp, chiar dacă acești indivizi sunt dispersați geografic. În plus, Internetul permite punerea în comun a resurselor de proiectare folosind principiile open source. Folosind modele wiki sau abordări de crowdsourcing, de exemplu, o organizație de antreprenori sociali poate determina sute de oameni din întreaga țară (sau din mai multe țări) să colaboreze la proiecte online comune (de exemplu, dezvoltarea unui plan de afaceri sau a unei strategii de marketing pentru un antreprenoriat social). Aceste site-uri web ajută antreprenorii sociali să-și disemineze ideile către un public mai larg, ajută la formarea și întreținerea rețelelor de persoane cu aceeași idee și ajută la conectarea potențialilor investitori, donatori sau voluntari cu organizația. Acest lucru permite antreprenorilor sociali să-și atingă obiectivele cu un capital inițial redus sau deloc și cu puține sau deloc facilități tradiționale (de exemplu, spații de birouri închiriate). De exemplu, creșterea tehnologiei open-source adecvate ca paradigmă de dezvoltare durabilă permite oamenilor din întreaga lume să colaboreze la rezolvarea problemelor locale, la fel cum dezvoltarea de software open source valorifică colaborarea de la experți în software din întreaga lume. Pandemia COVID-19 și necesitatea distanțării fizice au sporit și mai mult semnificația tehnologiilor pentru întreprinderile sociale.

Controverse

Multe inițiative desfășurate cu antreprenori sociali, în timp ce sunt inovatoare, au avut probleme în a deveni inițiative durabile și eficiente, care în cele din urmă au reușit să se extindă și să ajungă la o societate mai mare în ansamblu (față de o comunitate mică sau un grup de oameni). S-au dezvoltat compromisuri în inițiativele sociale, care adesea nu au atins un public mare sau au ajutat comunitățile mai mari. Deoarece conceptul de antreprenoriat social a fost popularizat în anii 2000, unii avocați sugerează că trebuie să existe o oarecare standardizare a procesului în intensificarea eforturilor sociale pentru a crește impactul acestor întreprinderi pe tot globul.

Este posibil ca factorii de decizie din întreaga lume să aibă nevoie să afle mai multe despre inițiativele sociale, pentru a spori durabilitatea, eficacitatea și eficiența acestor proiecte. Implicarea și colaborarea dintre corporațiile private și agențiile guvernamentale permit un sprijin sporit pentru realizarea inițiativelor de antreprenoriat social, o responsabilitate sporită în ambele scopuri și conexiuni sporite cu comunitățile, persoanele sau agențiile care au nevoie. De exemplu, organizațiile private sau organizațiile nonprofit au abordat problemele șomajului în comunități. O provocare este că, în unele cazuri, antreprenorii sociali pot propune soluții pe termen scurt sau că nu sunt în măsură să-și extindă organizația virtuală online într-un grad mai mare pentru a maximiza numărul de persoane care sunt ajutate. Programele guvernamentale sunt capabile să abordeze probleme mari; cu toate acestea, există adesea puțină colaborare între guverne și antreprenorii sociali, ceea ce ar fi putut limita eficacitatea antreprenoriatului social. Această lipsă de colaborare intersectorială poate duce la stagnare, dacă motivele și obiectivele întreprinderilor sociale și ale celor din elaborarea politicilor și programelor nu sunt aliniate. Cei din procesul de elaborare a politicilor și dezvoltarea programelor guvernamentale tind să aibă priorități diferite față de antreprenorii sociali, rezultând o creștere lentă și extinderea inițiativelor sociale.

Devreme ce antreprenoriatul social a început să câștige teren doar în anii 2000, antreprenorii sociali actuali încurajează activiștii sociali să se transforme în antreprenori sociali inovatori. Creșterea sferei și a dimensiunii antreprenoriatului social poate crește probabilitatea unei inițiative eficiente, durabile și eficiente; deși, de asemenea, poate face antreprenoriatul social mai dificil. Participarea sporită atrage mai multă atenție asupra întreprinderilor de antreprenoriat social din partea factorilor de decizie politică și a corporațiilor private. Implicarea sporită din partea corporațiilor și a guvernelor poate contribui la consolidarea antreprenoriatului social, deoarece poate duce la schimbări de politici și la dezvoltarea de programe de formare și programe de dezvoltare a conducerii pentru antreprenorii sociali. În același timp, cercetările arată că, pe măsură ce antreprenorii sociali încearcă să își lărgească impactul și să își intensifice eforturile, instituțiile externe vor avea din ce în ce mai mult un rol cheie de jucat în succesul lor.

Include texte traduse și adaptate din Wikibooks sub licență CC BY-SA 3.0