Mișcarea Occupy

Figura 6.1. Studenți, ecologisti și membri de sindicat s-au prezentat pentru a protesta la mișcarea Occupy din Ljubljana, Slovenia.

Trupa punk NOFX cântă afară, în Los Angeles. Muzica este tare, mulțimea entuziasmată și emoționată. Dar nici versurile, nici oamenii din public nu sunt exact ceea ce te-ai putea aștepta. Amestecați cu punkiștii și tinerii studenți rebeli sunt membri ai sindicatelor locale, de la profesori bine îmbrăcați până la lideri de muncitori mai grijiți. Versurile nu sunt publicate nicăieri, dar sunt disponibile pe YouTube: „Suntem aici pentru a reprezenta/Pe cei 99%/Ocupă, ocupă, ocupă”. Cântecul: „N-ar fi plăcut dacă fiecare mișcare ar avea un cântec tematic” (Cabrel, 2011).

Sloganul, „Noi suntem cei 99%”, emblematic al mișcării Occupy care a înflorit în America de Nord în 2011 și 2012, se referă la redistribuirea bogăției de la clasa de mijloc către clasa superioară („un procent”). Chiar și în timpul crizei economice severe de după 2008, venitul personal, bonusurile și ponderea totală a bogăției sociale a elitei de 1% au crescut. Participanții la Occupy au evidențiat că tocmai persoanele responsabile de criză și de pierderea masivă a bogăției din economie își plăteau lor înșile bonusuri pentru o treabă bine făcută, chiar dacă primeau miliarde de dolari ca salvare de la guvern. Aceasta ar părea a fi o nemulțumire demnă de o mișcare, dar pur și simplu a avea o nemulțumire nu explică modurile în care mișcările iau forma de grupuri.

În Victoria, Canada, o comunitate de corturi a apărut în Piața Centennial, în afara primăriei, la fel ca orașele de corturi din alte părți ale țării. Prin „procesul orizontal de luare a deciziilor” al adunărilor generale zilnice, comunitatea a decis să-și schimbe numele din Occupy Victoria în Adunarea Poporului din Victoria, din cauza conotațiilor coloniale negative ale cuvântului „occupy” pentru membrii aborigeni ai grupului. Occupy Montreal a adoptat conceptul de pas înapoi sau „stiva progresivă” în întâlnirile lor. Oamenii obișnuiți și alte figuri dominante ale mișcării au fost încurajați să se retragă de la monopolizarea conversației, astfel încât să poată fi auzite o diversitate de opinii și experiențe. Pe măsură ce orașele cort ale mișcării Occupy au început să fie demontate, cu forța în unele cazuri, o mișcare separată, Idle No More, a apărut pentru a pleda pentru justiția aborigenă și s-a organizat în conformitate cu principiile aborigene ale conducerii descentralizate. Procesele orizontale de luare a deciziilor, stiva progresivă și conducerea descentralizată se referă la diferitele structuri organizaționale cu care au experimentat aceste mișcări sociale în regândirea structurilor ierarhice tradiționale de organizare.

Numeroase grupuri formau mișcarea Occupy, dar nu a existat un lider central al mișcării. Ce face ca un grup să fie ceva mai mult decât o simplă colecție de oameni? Cum sunt stabilite funcțiile și stilurile de conducere într-o dinamică de grup? Ce îi unește pe oamenii care protestează de la New York la Victoria, Vanada? Sunt persoanele fără adăpost cu adevărat aliniate cu studenții de la facultatea de drept? Aborigenii simt cu adevărat protestele ecologice împotriva conductelor și fermelor piscicole? Cum funcționează o organizație neierarhică? Cum se menține ordinea socială a unui grup divers atunci când nu există reglementări formale în vigoare? Care sunt regulile implicite sau tacite pe care se bazează astfel de grupuri? Cum ajung membrii să împărtășească un set comun de semnificații cu privire la ceea ce este mișcarea?

Figura 6.2. Protestarii Occupy Wall Street transmit mesajele folosind ”microfonul uman”.

La un moment dat, în timpul ocupării Wall Street-ului din New York, vorbitori precum criticul social și filozoful sloven Slavoj Žižek au fost obligați să renunțe la utilizarea microfoanelor și a amplificării pentru a respecta reglementările privind zgomotul. Ei și-au ținut discursurile pe câte un rând, iar cei aflați în apropiere au repetat mesajele, astfel încât cei mai îndepărtați să le poată auzi. Cum a ajuns acest format de comunicare, în ciuda naturii sale greoaie, să fie o expresie a solidarităţii grupului?

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2022 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1