Facebook, Twitter și YouTube au cauzat primăvara arabă

(Tinerii și studenții au fost printre cei mai fervenți susținători ai reformei democratice în recenta primăvară arabă. Rețelele de socializare au jucat, de asemenea, un rol important în atragerea de sprijin la nivel local. În imagine: mii de manifestanți se adună în Bayda.Credit: ليبي_صح/Wikimedia Commons. Licența CC0 1.0)

Mișcările și protestele care au fost organizate pentru a reforma guvernele și a instala idealuri democratice în nordul Africii și Orientul Mijlociu au fost etichetate colectiv „Primăvara arabă” de către jurnaliști. În descrierea reformei dramatice și a protestelor din aceste regiuni, jurnaliștii au remarcat utilizarea vehiculelor pe internet precum Facebook, Twitter și YouTube, unii chiar sugerând că această tehnologie a jucat un rol esențial în stimularea acestor reforme. Într-o națiune cu o capacitate puternică de cenzură a media, site-urile sociale au oferit cetățenilor o oportunitate de a ocoli restricțiile autoritare (Zuckerman, 2011).

Pe măsură ce nemulțumirile din nordul Africii au folosit internetul pentru a comunica, acesta le-a oferit un instrument neprețuit: anonimatul. John Pollock (2011), într-o analiză autorizată publicată în Technology Review a MIT, a oferit cititorilor o introducere interesantă a doi revoluționari transformatori numiți „Foetus” și „Waterman”, care au fost lideri în grupul rebel tunisian Takriz. Ambii bărbați s-au bazat foarte mult pe internet pentru a comunica și chiar au mers atât de departe încât l-au numit „GPS” pentru revoluție (Pollock, 2011). Înainte de internet, întâlnirile protestatarilor conduse de dizidenți precum Fetus și Waterman solicitau adesea participanților să se adune personal, punându-i în pericol de a fi percheziți de oficialii guvernamentali. Astfel, liderii ar fi fost foarte probabil închiși, torturați – și poate chiar uciși – înainte ca mișcările să poată câștiga avânt.

Internetul a permis, de asemenea, o publicitate pe scară largă despre atrocitățile comise în regiunea arabă. Bătaia fatală a lui Khaled Said, un tânăr programator egiptean, oferă un exemplu excelent. Said, care deținea videoclipuri care evidențiau acte de corupție a poliției din Egipt, a fost ucis cu brutalitate de către oamenii legii pe străzile din Alexandria. După bătaia lui Said, fratele lui Said și-a folosit telefonul mobil pentru a face fotografii cu cadavrul îngrozitor al fratelui său și le-a încărcat pe Facebook. Fotografiile au fost apoi folosite pentru a începe un grup de protest numit „We Are All Khaled Said”, care a adunat peste un milion de membri (Pollock, 2011). Numeroase alte videoclipuri și imagini, la fel de înspăimântătoare, au fost postate pe site-urile de socializare pentru a crește gradul de conștientizare și a incita la activism în rândul cetățenilor locali și a comunității globale mai mari.

Pollock, John. (2011, September/October). How Egyptian and Tunisian youth hijacked the Arab Spring. MIT Technology Review, September/October.
Zuckerman, Ethan. (2011, May 6). Civil disobedience and the Arab Spring. My heart’s in Accra blog.

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2024 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1