(Mii de oameni s-au adunat pentru o demonstrație în capitala Poloniei, Varșovia, când țara se pregătea să intre în Uniunea Europeană în 2004)
Mișcarea anti-globalizare, sau mișcarea contra-globalizării, este o mișcare socială critică împotriva globalizării capitalismului corporatist. Mișcarea este, de asemenea, denumită în mod obișnuit ca mișcarea de justiție globală, mișcarea pentru globalizarea alternativă, mișcarea anti-globalistă, mișcarea anti-globalizare corporativă, sau mișcarea împotriva globalizării neo-liberale.
Participanții îşi bazează criticile lor pe o serie de idei legate de globalizare. Ce este comun este faptul că participanții se opun la ceea ce ei consideră ca fiind corporații mari, multi-naționale, care au putere politică nereglementată, exercitată prin intermediul acordurilor comerciale și a piețelor financiare liberalizate. În mod specific, corporaţiile sunt acuzate de încercarea de a maximiza profitul pe seama condițiilor de securitate a muncii și a standardelor, angajarea forței de muncă și a standardelor de remunerare, principii de conservare a mediului, precum și a integrității naționale legislative a autorităţii, independența și suveranitatea. Începând cu luna ianuarie 2012, unii comentatori au caracterizat schimbările fără precedent în economia globală ca „turbo-capitalism” (Edward Luttwak), „fundamentalism de piață” (George Soros), „capitalism de cazinou” (Susan Strange), și ca „McWorld” (Benjamin Barber).
Mulți activiști anti-globalizare fac apel pentru forme de integrare la nivel mondial, care oferă o mai bună reprezentare democratică, susţinerea drepturilor omului, comerțul echitabil și dezvoltarea durabilă și, prin urmare, consideră că termenul de „anti-globalizare” este înșelător.
Traducere din Wikipedia
Lasă un răspuns