Home » Articole » RO » Societate » Societatea Informaţională » Informaţii » Ştiinţa informaţiei » Domenii ale științei informațiilor

Domenii ale științei informațiilor

 știința informațiilor

Următoarele domenii sunt câteva dintre cele pe care știința informației le investighează și dezvoltă.

Accesul la informații

Accesul la informații este un domeniu de cercetare la intersecția dintre informatică, știința informației, securitatea informațiilor, tehnologia limbajelor, știința calculatoarelor și știința bibliotecilor. Obiectivele cercetării accesului la informații sunt automatizarea procesării unor cantități mari și greoaie de informații și simplificarea accesului utilizatorilor la acestea. Tehnologiile aplicabile includ extragerea informațiilor, mineritul textelor, traducere automată, și clasificarea textelor. În discuții, accesul la informații este adesea definit ca preocupările privind asigurarea accesului liber și restricționat la informație și este pus în discuții cu privire la drepturile de autor, legea brevetelor și domeniul public.

Arhitectura informaţiilor

Arhitectura informațiilor este arta și știința organizării și etichetării de site-uri web, intranet, comunități online si software, pentru a ajuta uzabilitatea. Este o disciplină în curs de dezvoltare și comunitate de practică axată pe reunirea principiilor de design și arhitectură în peisajul digital. De obicei implică un model sau un concept de informații care este utilizat și aplicat activităților care necesită detalii explicite ale sistemelor informatice complexe. Aceste activități includ sisteme de bibliotecă și dezvoltarea de baze de date.

Managementul informațiilor

Managementul informațiilor constă din colectarea și gestionarea informațiilor din una sau mai multe surse și distribuirea acestei informații către unul sau mai multe segmente de public. Acest lucru îi implică uneori pe cei care au un interes sau au dreptul la aceste informații. Managementul lor înseamnă organizarea și controlul structurii, prelucrarea și furnizarea de informații. De-a lungul anilor 1970 acest lucru a fost în mare parte limitată la fișiere, întreținerea fișierelor și managementul ciclului de viață al fișierelor pe suport de hârtie și/sau alte medii și înregistrări. Odată cu proliferarea tehnologiei informației începând din anii 1970, activitatea de management al informației s-a diversificat și a început să includă și domeniul întreținerii datelor.

Extragerea informațiilor

Extragerea de informații este zona de studiu preocupată de căutarea de documente, pentru informațiile din documente, precum și pentru metadatele despre documente, precum și de căutare a stocării structurate, baze de date relaționale, și World Wide Web. Sistemele automatizate de extragere a informației sunt folosite pentru a reduce ceea ce a fost numit “excesul de informații”. Multe universități și biblioteci publice folosesc sistemele de extragere a informației pentru a oferi acces la cărți, jurnale și alte documente. Motoarele de căutare pe Web sunt aplicații de extragere a informației cele mai vizibile.

Un proces de extragere a informației începe atunci când un utilizator introduce o interogare în sistem. Interogările sunt declarații oficiale ale nevoilor de informare, de exemplu șiruri de căutare în motoarele de căutare pe web. În informațiile extrase o interogare nu identifică în mod unic un singur obiect în colecție. În schimb, mai multe obiecte se pot potrivi interogării, probabil cu diferite grade de relevanță.

Un obiect este o entitate care este reprezentată de informații într-o bază de date. Interogările utilizatorului sunt comparate cu informațiile bazei de date. În funcție de aplicație obiectele de date pot fi, de exemplu, documente de tip text, imagini, audio, hărți euristice sau videoclipuri. Adesea, documentele propriu-zise nu sunt păstrate sau stocate direct în sistemul de extragere a informației, ci sunt reprezentate în sistem prin surogate de documente sau de metadate.

Cele mai multe sisteme de extragere a informației prelucrează un scor numeric despre cât de bine fiecare obiect din baza de date se potrivește cu interogarea, și clasifică obiectele în funcție de această valoare. Obiectele de top din clasament sunt apoi afișate pentru utilizator. Procedeul poate fi apoi iterat în cazul în care utilizatorul dorește să perfecționeze interogarea.

Căutarea informațiilor

Căutarea informațiilor este procesul sau activitatea de a încerca obținerea de informații în ambele contexte, umane și tehnologice. Căutarea informațiilor este legată de, dar diferită de, extragerea informațiilor.

Multe cercetări despre știința bibliotecii și informațiilor s-au concentrat pe practicile de căutare a informațiilor din cadrul diferitelor domenii de activitate profesională. Studiile au fost efectuate pe comportamente ale bibliotecarilor, cadrelor universitare, profesioniștilor din domeniul medical, ingineri și avocați (printre alții) care caută informații. O mare parte din aceste cercetări s-au bazat pe activitatea desfășurată de Leckie, Pettigrew (acum Fisher) și Sylvain, care în 1996 au efectuat o revizuire extensivă a literaturii științei bibliotecii și informațiilor (precum și literatura altor domenii academice) privind căutarea informațiilor de către profesioniști. Autorii au propus un model analitic al comportamentului profesioniștilor care caută informații, destinat să fie generalizabil în întreaga profesie, oferind astfel o platformă de cercetare viitoare în domeniu. Modelul a fost destinat să “descopere noi perspective… și să dea naștere unor teorii mai rafinate și aplicabile ale căutării informațiilor” (1996, p. 188). Modelul a fost adaptat de Wilkinson (2001), care propune un model al căutării informațiilor de către avocați.

Societatea informațională

O societate informațională este o societate în care crearea, distribuirea, difuzarea, utilizarea, integrarea și manipularea informației este o activitate economică, politică și culturală semnificativă. Scopul unei societăți informaționale este de a obține un avantaj competitiv pe plan internațional, prin utilizarea IT-ului într-un mod creativ și productiv. Economia cunoașterii este omologul său economic, prin care bogăția este creată prin exploatarea economică a înțelegerii. Oamenii care au mijloacele necesare pentru a lua parte la această formă de societate sunt numite uneori cetățeni digitali.

Practic, o societate informațională este mijlocul de a obține informații dintr-un loc în altul (Wark, 1997, p. 22). Pe măsură ce tehnologia a devenit mai avansată în timp, a evoluat de asemenea și modul în care ne-am adaptat partajând aceste informații unii cu alții.

Teoria societății informaționale discută rolul tehnologiei informației și a informațiilor în societate, problema conceptelor cheie care ar trebui să fie utilizate pentru caracterizarea societății contemporane, și modul în care să se definească aceste concepte. Ea a devenit o ramură specifică a sociologiei contemporane.

Reprezentarea cunoașterii și raționamentul

Reprezentarea cunoașterii este un domeniu de cercetare a inteligenței artificiale care are drept scop reprezentarea cunoașterii în simboluri pentru a facilita ionterferenșa din aceste elemente de cunoaștere, crearea de noi elemente ale cunoașterii. Reprezentarea cunoașteri poate fi făcută să fie independentă de modelul de cunoaștere sau sistemul bazei de cunoaștere, cum ar fi o rețea semantică.

Cercetarea reprezentării cunoașterii implică analiza modului de raționare cu acuratețe și în mod eficient și modul în care să se utilizeze cel mai bine un set de simboluri pentru a reprezenta un set de fapte într-un domeniu de cunoaștere. Un vocabular de simboluri și un sistem de logică sunt combinate pentru a permite deducții despre elemente în reprezentarea cunoașterii pentru a crea noi propoziții de reprezentare a cunoașterii. Logica este folosită pentru a furniza semantica formală a modului în care funcțiile de raționament ar trebui aplicate simbolurilor din sistemul repărezentării cunoașterii. Logica este, de asemenea, utilizată pentru a defini modul în care operatorii pot procesa și remodela cunoașterea. Exemple de operatori și operațiuni includ negația, conjuncția, adverbe, adjective, cuantificatori și operatorii modali. Logica este teoria interpretării. Aceste elemente – simboluri, operatori și teoria interpretării – sunt ceea ce dau secvenței de simboluri sens într-o reprezentare a cunoașterii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.