Editarea cărților

(„Quarters of the news editor”, una dintr-un grup de patru fotografii din broșura Seattle and the Orient din 1900, care a fost denumită în mod colectiv „The Seattle Daily Times—Editorial Department”.)

Editarea este procesul de selectare și pregătire a materialelor scrise, fotografice, vizuale, sonore sau cinematografice utilizate de o persoană sau de o entitate pentru a transmite un mesaj sau informații. Procesul de editare poate implica corecție, condensare, organizare și multe alte modificări efectuate cu intenția de a produce o lucrare corectă, consecventă, exactă și completă.

Procesul de editare începe adesea cu ideea autorului pentru opera în sine, continuând ca o colaborare între autor și editor pe măsură ce opera este creată. Editarea poate implica abilități creative, relații umane și un set precis de metode.

(Editorii lucrează la producerea unui număr din Bild, Berlinul de Vest, 1977. Primele pagini anterioare sunt lipite de peretele din spatele lor. )

Există diverse poziții editoriale în publicare. De obicei, asistenții editoriali raportează personalului editorial și directorilor de nivel superior, care raportează editorilor executivi superiori. Editorii executivi superiori sunt responsabili de dezvoltarea unui produs pentru lansarea sa finală. Cu cât publicația este mai mică, cu atât aceste roluri se suprapun.

Editorul de top din multe publicații poate fi cunoscut sub numele de editor șef, editor executiv sau pur și simplu editor.

În industria publicării de cărți, editorii pot organiza antologii și alte compilații, pot produce ediții definitive ale operelor unui autor clasic (editor științific) și pot organiza și gestiona contribuțiile la o carte cu mai mulți autori (editor de simpozion sau editor de volum). Obținerea de manuscrise sau recrutarea autorilor este rolul unui editor de achiziții sau al unui editor de comandă într-o editură. Găsirea ideilor comercializabile și prezentarea acestora către autorii corespunzători sunt responsabilitățile unui editor sponsor.

Editorii de text (copyeditor) corectează ortografia, gramatica și aliniază scrierile la stilul casei. Modificările aduse industriei editoriale începând cu anii 1980 au dus la apariția aproape în totalitate în editarea textului manuscriselor de către editori de text independenți.

Cărți și jurnale științifice

În cadrul publicării, editorii de cărți științifice sunt de trei tipuri principale, fiecare având responsabilități speciale:

• Editor de achiziții (sau editor de comandă în Marea Britanie), care contractează cu autorul pentru a produce copia
• Editor de proiect sau editor de producție, care vede copia prin etapele sale de la manuscris la carte legată și își asumă de obicei majoritatea responsabilităților bugetare și de programare
• Editor de text sau editor de manuscris, care pregătește copia pentru conversie în formă tipărită.

În cazul volumelor editate de mai mulți autori, înainte ca manuscrisul să fie livrat editorului, acesta a suferit o editare lingvistică și de fond de către editorul volumului, care lucrează independent de editor.

În ceea ce privește revistele științifice, unde trimiterile spontane sunt mai frecvente decât lucrările comandate, poziția de editor de jurnal sau redactor-șef înlocuiește editorul de achiziții din mediul de publicare a cărților, în timp ce rolurile de editor de producție și editor de text rămân. Cu toate acestea, un alt editor este uneori implicat în crearea de articole de cercetare științifică. Numit editorul autorilor, acest editor lucrează cu autorii pentru a obține un manuscris adecvat scopului înainte de a fi trimis unui jurnal științific pentru publicare.

Diferența principală între editarea de text la cărți și reviste științifice și alte tipuri de editare a textelor constă în aplicarea standardelor editorului la text. Majoritatea editorilor academici au un stil preferat care specifică de obicei un anumit dicționar și un manual de stil – de exemplu, Manualul de stil din Chicago, Manualul de stil MLA sau Manualul de publicație APA din SUA sau Regulile New Hart din Regatul Unit.

Editarea tehnică

Editarea tehnică presupune revizuirea textului scris pe un subiect tehnic, identificarea erorilor de utilizare și asigurarea respectării unui ghid de stil.

Editarea tehnică poate include corectarea greșelilor gramaticale, greșeli de ortografie, scriere greșită, punctuație incorectă, neconcordanțe în utilizare, propoziții slab structurate, termeni științifici greșiți, unități și dimensiuni greșite, incoerență în cifre semnificative, ambivalență tehnică, dezambiguizare tehnică, afirmații care contravin științific cunoașterea generală, corectarea sinopsisului, conținutului, indexului, titlurilor și subpozițiilor, corectarea prezentării datelor și a diagramei într-o lucrare sau raport de cercetare și corectarea erorilor din citate.

Companiile mari dedică scriitori cu experiență funcției de editare tehnică. Organizațiile care nu își pot permite editori dedicați au, de obicei, scriitori cu experiență, care editează colegial textul produs de colegi mai puțin experimentați.

Ajută dacă editorul tehnic este familiarizat cu subiectul care se editează. Cunoștințele „tehnice” pe care un editor le câștigă în timp, în timp ce lucrează la un anumit produs sau tehnologie, îi oferă editorului un avantaj față de altul care tocmai a început să editeze conținut legat de acel produs sau tehnologie. Însă abilitățile generale esențiale sunt atenția la detalii, capacitatea de a susține concentrarea în timp ce lucrează prin piese lungi de text pe teme complexe, tactul în relația cu scriitorii și abilități excelente de comunicare.

Servicii de editare

Editarea este un domeniu de lucru în creștere în industria serviciilor. Serviciile de editare cu plată pot fi furnizate de firme de editare specializate sau de editori independenți.

Firmele de editare pot angaja o echipă de editori interni, se pot baza pe o rețea de contractori individuali sau pe ambii. Astfel de firme sunt capabile să se ocupe de editare într-o gamă largă de subiecte și genuri, în funcție de abilitățile editorilor individuali. Serviciile furnizate de acești editori pot fi variate și pot include corectarea, editarea copiilor, editarea online, editarea dezvoltării, editarea pentru optimizarea motorului de căutare (SEO) etc.

Editorii care desfășoară activități independente lucrează direct pentru clienți (de exemplu, autori, editori) sau își oferă serviciile prin intermediul firmelor de editare sau ambelor. Se pot specializa într-un tip de editare (de exemplu, editare de text) și într-un anumit domeniu. Cei care lucrează direct pentru autori și dezvoltă relații profesionale cu aceștia sunt numiți editori de autori.