Teatrul Nottara a iniţiat în anul 2013 un festival anual cu titlul de Fest(in) pe Bulevard. Săptămâna de festival de anul acesta include dezbateri pe temele date, spectacole-lectură, lansări de carte de teatru, un eveniment stradal, o expoziţie cu fotografii cuprinzând cele mai interesante momente ale ediţiei anterioare.
Spectacolul „3 Surori” rulează, în acest context, pe scena Teatrului Odeon București. Un spectacol ”modernizat”, cu personajele aflate în căutarea fericirii, care oscilează în permanență între trecut și viitor, dar niciodată în prezent. Membrii familiei Prozorov, alcătuită din trei surori, Mașa, Olga și Irina și fratele lor Andrei, trăiesc împreună într-o casă provincială într-un spațiul profund rusesc. Andrei este căsătorit cu Natașa. Piesa începe cu aniversarea lui Irina, la un an după moartea tatălui său, marcând sfârșitul doliului și începutul, se crede, a unei noi vieți. Micul oraș provincial, lângă care se află casa, găzduiește un regiment care tocmai a sosit. Viața familiei Prozorov este dominată de plictiseală și este punctată doar de vizitele ofițerilor din garnizoana din apropiere, care devin treptat membri ai acestei familii plictisite. Dar cele trei surori au un vis: întoarcerea la Moscova, orașul copilăriei lor fericite. În această piesă nu există eroi, și nici acțiune; ea contravine modelului clasic, punând în scenă personaje extrem de umane, care văd că viața lor se estompează încet, cu disperarea de a nu fi construit nimic, de a nu fi întreprins nimic care să le marcheze trecerea prin această lume.
Între conversații absurde și dezbateri filozofice majore,între căsătoriile ratate și dragoste disperate, Cehov abordează în Trei surori teme specifice trecerii inutile a timpului care distruge visele, importanța muncii și a independenței, plictiseala și dragostea.
Asta ar fi piesa originală.
Traducerea și adaptarea: Raluca Rădulescu
Regia: Catinca Drăgănescu
Scenografia și costumele: Andreea Simona Negrilă
Coregrafia: Simona Deaconescu și Mariana Gavriciuc
Lumini și video design: Dan Băsu
Prozorov Andrei Sergheevici – Cosmin Panaite
Natalia Ivanovna, logodnica și mai târziu soția lui – Delu Lucaci
Olga, sora lui – Cristina Florea
Mașa, sora lui – Diana Lazăr
Irina, sora lui- Clara Popadiuc
Kulâghin Fiodor Ilici, profesor de liceu, soțul Mașei – Sergiu Moraru
Verșânin Aleksandr Ignatievici, arhitect, director – Mîndru Cătălin Ştefan
Tuzenbah Nikolai Lvovici, arhitect – Butnaru Horia Andrei
Salionâi Vasili Vasilievici, inginer – Alexandru Marin
Cebutâkin Ivan Romanovici, medic – Sebastian Badarau
Un proiect inedit de teatru și cercetare culturală, destinat tinerilor, dezvoltat de o echipă interdisciplinară din mai multe orașe din țară.
Eu aș fi „modernizat-o” mai puțin. Să faci din Cehov un muzical modern, să combini Cehov cu ABBA și John Lennon, e o performanță.
Și aș fi renunțat la ideea de a accentua unele replici și monologuri prin prezentarea pe rând a actorilor la microfon, uneori așteptând cuminte acolo să le vină rândul, ca la Cântarea României. Un microfon de fond și acustica foarte bună a sălii ar fi fost suficiente. Dar ce știu eu?!
Se pare că m-au ascultat: în partea a doua au renunțat la microfoane. De fapt, partea a doua a spectacolului mi-a plăcut chiar foarte mult. Genul acela de spectacol modern, mai ales în scena a 4-a, cu actorii adunați într un fel de cor care susține, prin sunet imagine și gesticulație, sacadat, replicile individuale. Un sistem de sunet și lumină foarte bine pus la punct. Un Cehov ultramodern.
Ce ciudat! Parcă cele două părți ar fi fost regizate de două persoane diferite.
As fi vrut că, pe lângă cuvinte, să pot vedea și jocul actorilor, expresia fețelor lor. Din păcate, obscuritatea permanentă a scenei nu mi-a permis acest lux.
Punerea în scenă…
Sau poate nu a fost Cehov?!
Lasă un răspuns