În mecanica clasică, un punct material de masă m este referit prin poziția sa r și impulsul său p în fiecare moment t. Timpul nu depinde de cadrul de referință utilizat pentru a evalua poziția și impulsul. Legea mișcării lui Newton este invariabilă sub transformările galileene. În relativitatea specială și generală, timpul depinde de cadrul de referință considerat. Acest lucru conduce la modificarea noțiunilor clasice de poziție și impuls.
Din punct de vedere istoric, relativitatea specială a fost propusă pentru a descrie invarianța vitezei luminii. Grupul de transformări care părăsește noua formă a ecuațiilor de dinamică este grupul Lorentz. Descrierea cuantică, cinetică și continuă a materiei va fi prezentată mai târziu în carte.
În mecanica cuantică, spațiul fizic considerat este un spațiu funcțional, iar starea unui sistem este reprezentată de o funcție de „undă” ϕ(r,t) a spațiului și timpului. Cantitatea |ϕ(r,t)|2dr poate fi interpretată ca probabilitatea de a avea la momentul t o particulă în volumul dr. Noțiunea de funcție de undă poate fi generalizată la sisteme mai complexe decât cele constituite dintr-o particulă. O descriere cinetică a unui sistem constituit dintr-un număr mare de particule constă în reprezentarea stării sistemului considerat printr-o funcție numită funcție de „repartiție” f(r,p,t) care reprezintă densitatea probabilității de a întâlni o particulă în poziția r cu impulsul p. Descrierea continuă a materiei se referă la mai multe funcții de poziție și timp pentru a descrie starea sistemului fizic considerat.
(Include texte din Wikibooks, traduse și adaptate de Nicolae Sfetcu)
Fizica fenomenologică – Compendiu – Volumul 2
Descoperă universul fizicii printr-o perspectivă fenomenologică captivantă!
Fizica fenomenologică – Compendiu – Volumul 1
O explorare cuprinzătoare a fizicii, combinând perspective teoretice cu fenomene din lumea reală.
Mecanica cuantică fenomenologică
Intră în lumea fascinantă a mecanicii cuantice. Nu rata ocazia de a explora frontierele științei!
Lasă un răspuns