În rubber bridge, parteneriatele pot fi predeterminate sau decise prin împărţirea a câte o carte de joc la fiecare jucător şi, de ex., jucătorii cu cele două cărţi mai mari vor juca împotriva celor cu cele două cărţi mai mici, iar primul dealer va fi jucătorul care are cea mai mare carte.
Cărţile sunt amestecate înainte de fiecare joc, iar dealerul împarte cărţile în sensul acelor de ceasornic, începând cu adversarul din stânga, astfel încât fiecare jucător primeşte o mână de treisprezece cărţi. Jocul se roteşte în sensul acelor de ceasornic la fiecare mână. Pentru a economisi timp, o a doua pereche de cărţi de joc, de preferinţă distinctă de prima, este folosită astfel încât, atunci când prima este împărţită, cea de a doua este amestecată de către partenerulul dealerului curent. După ce este amestecat, pachetul al doilea este plasat în dreapta celui care l-a amestecat, respectiv la stânga dealerului. După ce se joacă și se notează mâna curentă, jocul este rotit și pachetul al doilea este mutat de distribuitorul următor de la stânga la dreapta lui, tăiat de către dealerul anterior, şi împărţit. Partenerul noului dealer amestecă primul pachet continuând procesul. În cazul în care licitaţia este pasată, adică nu se fac licitări și au avut loc patru pasări consecutive, mâinile sunt abandonate şi rolul de dealer se roteşte.
În bridge duplicat, mâinile sunt amestecate şi împărţite doar o singură dată, la începutul sesiunii. Jucătorii nu pun cărţile jucate în centrul mesei în timpul jocului, plasându-le imediat în faţa fieecăruia cu faţa în jos, la sfârşitul fiecărei levate. Sensul de plasare a fiecărei cărţi jucate cu faţa în jos indică cine a câştigat fiecare levatăî, astfel încât, la sfârşitul mâinii, numărul de levate câştigate de către fiecare parte să poată fi determinat cu uşurinţă. La sfârşitul mâinii fiecărui jucător se pun cărţile, intacte, ăn slotul corect din etuiul de bridge în care este transportat la alte mese, astfel încât toată lumea să poată juca aceleaşi distribuţii. Rezultatele pentru diferiţi jucători care au jucat aceeaşi distribuţie sunt apoi comparate. Astfel, se elimină o mare parte din şansă la punctare. Aceasta înseamnă de asemenea că, în cazul unei nereguli sau dispută referitor la o mână înainte de returnarea cărţilor în etui, acestea pot fi revizuite şi se poate astfel determina cine ce carte a jucat, şi în ce ordine.
În unele concursuri, etuiurile conţin deja cărţile împărţie înainte de concurs, mai ales dacă aceleaşi mâini urmează să fie jucate în mai multe locaţii (de exemplu, într-un turneu mare, naţional sau internaţional). Uneori de folosesc automate computerizate pentru împărţirea înainte de concurs a cărţilor, mai ales în marile turnee şi în multe cluburi. Chiar şi pentru etuiuri completate manual cu cărţi, se folosesc programe de calculator pentru a genera distribuţii aleatoare. Înainte de disponibilitatea pe scară largă a calculatoarelor, se cumpărau cărţi cu distribuţii aleatorii. Uneori se obişnuia să se elimine mâinile neinteresante, dar această practică nu se mai foloseşte. Pe măsură ce etuiurile ajung la fiecare masă, cei patru jucători iau cartile din etui şi este recomandabil să le numere pentru a se asigura că sunt toate cele 13 cărţi, înainte de a se uită la cărţi, astfel încât orice eroare poate fi corectată înainte ca licitaţia să înceapă.
În unele ţări normele impun ca, dupa mână jucată pentru prima dată, jucătorii să scrie mâinile pe foaia personală de punctaj, care poate fi consultată ulterior în cazul în care cărţile sunt amestecate accidental. Alternativ, în cazul în care etuiurile vin cu cărţile pre-aranjate, se pot oferi fiecărui jucătorilor câte o listă cu propria distribuţie, astfel încât fiecare jucător poate verifica la începutul mâinii dacă are cărţile listate. Mâinile pre-aranjate au avantajul că, la sfârşitul sesiunii, pot fi oferite fiecărui jucător diagrame pentru fiecare mână, pentru o analiză ulterioară.
Lasă un răspuns