În ianuarie 2009 liderii guvernului islandez au fost forţaţi să facă alegeri cu doi ani mai devreme după mari proteste şi ciocniri cu poliţia ale islandezilor datorită modului în care a administrat guvernul economia. Sute de mii de protestatari în Franţa împotriva politicilor economice ale preşedintelui Sarkozy. Alarmaţi de cirza financiară din Letonia, opoziţia şi sindicatele au organizat o mişcare de protest împotriva cabinetului premierului Ivars Godmanis. Aceasta a adunat cca. 10-20 mii de oameni. Seara s-a transformat într-o revoltă, încercându-se forţarea clădirii Parlamentului. Pe 20 februarie cabinetul lui Godmanis a fost dizolvat. În februarie mulţi greci au participat la o grevă generală datorită situaţiei economice închizându-se şcoli, aeroporturi, şi multe alte servicii din Grecia. Poliţia şi protestarii s-au ciocnit şi în Lituania datorită condiţiilor economice, poliţia trăgând cu gloanţe de cauciuc. Comuniştii s-au raliat cu alţi protestatari la Moscova pentru a protesta împotriva planurilor economice ale guvernului rus. Proteste au avut loc şi în China datorită reducerilor drastice ale exporturilor şi a creşterii şomajului.
Începând cu 26 februarie 2009, un raport al Economic Intelligence s-a adăugat la informaţiile primite zilnic de preşedintele SUA prin propriile agenţii de securitate despre ameninţarea serioasă a crizei financiare globale asupra stabilităţii internaţionale.
Business Week a afirmat în martie 2009 că instabilitatea politică globală este în creştere rapidă datorită crizei financiare globale determină noi probleme care trebuiesc administrate. Associated Press a raportat în martie 2009 că „Directorul National Intelligence [din SUA], Dennis Blair, a afirmat că slăbirea economică poate duce la instabilitate politică în multe ţări în curs de dezvoltare.” Chiar unele ţări dezvoltate se confruntă cu instabilitatea politică. NPR raportează că David Gordon, un fost ofiţer al serviciilor secrete care în prezent face cercetări în Grupul Eurasia, a spus: „Multe, dacă nu cele mai multe, din ţările mari au posibilitatea să se adapteze la scăderea activităţii economice fără a ajunge la instabilităţi politice pe scară largă, dacă recesiunea va avea o durată normală. Dacă scăderea economică se prelungeşte peste limitele normale, atunci nimeni nu mai poate prevedea ce se va întâmpla.”
Imagine http://en.wikipedia.org/wiki/File:March_for_the_Alternative.jpg
Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţă gratuită GNU.
Lasă un răspuns