Criza industriei auto din 2008-2009 a fost o criză financiară globală care a început în a doua jumătate a anului 2008. Criza s-a simţit prima dată în industria fabricanţilor auto din Statele Unite şi, prin extensie, în Canada, datorită Tratatului Comercial pentru Produse Automobilistice, dar alţi fabricanţi auto, în special din Europa şi Japonia, suferă de asemenea din cauza crizei.
Sectorul automobilistic a slăbit pentru prima dată prin creşterea substanţială a preţului benzinei pentru automobile legată de creşterea preţului petrolului din perioada 2003-2008 care, în particular, a determinat clienţii să renunţe la maşinile utilitare de sport mari (SUV), principala piaţă a celor „Trei Mari” (General Motors, Ford, şi Chrysler).
În 2008, situaţia a devenit critică datorită crizei financiare globale şi a prăbuşirii conexe a creditelor care a pus presiune pe preţurile materiilor prime şi a materialelor. În anumite ţări, în special Statele Unite, cei Trei Mari au intrat într-o puternică criză din momentul în care au atacat încontinuu piaţa cu SUV-urile mari consumatoare de combustibil, în ciuda creşterii preţului la combustibil. În consecinţă, au suferit atât datorită percepţiei consumatorului asupra modelelor de calitate mai bună disponibile în alte părţi – în special în Japonia şi în unele locuri din Europa – cât şi datorită transplanturilor, maşini străine fabricate sau asamblate în Statele Unite.
Începând cu 2009, companiile auto din întreaga lume au fost lovite puternic de căderea economică extinsă dincolo de graniţe. Companii din Asia, Europa, America de Nord, şi din alte părţi ale lumii, au fost forţate să implementeze strategii de marketing creative pentru a ademeni consumatorii reţinuţi să cumpere maşini, în situaţia în care multe firme au avut scăderi mari ale vânzărilor. Fabricanţii importanţi, inclusiv cei Trei Mari şi Toyota, oferă discounturi substanţiale. Hyundai oferă chiar posibilitatea pentru consumatori să returneze noile lor maşini dacă îşi pierd slujbele.
Lasă un răspuns