Nivelul contractul stabilește un obiectiv specific. Declarantul trebuie să încerce să câștige numărul de levate propuse (cele şase de bază, plus cele anunţate din licitaţie), pentru a face contractul și a obține un scor pozitiv.
Succesul acestei acţiuni este recompensat cu puncte în faza de punctare, pentru echipa declarantului. Dacă declarantul nu reușește să facă contractul, se spune că echipa din apărare a stabilit sau învins contractul (declarantul a picat), și punctele sunt acordate acestei echipe.
Jucătorul din stânga declarantului începe jocul, prin plasarea unei cărţi în faţa lui pe masă, cu faţa în sus. În jocurile mai formale, jucătorul plasează cartea mai întâi cu faţa în jos pe masă, pentru a permite partenerului să pună eventual întrebări despre licitatie, atunci când partenerul are întrebări suplimentare. Această practică permite de asemenea jucătorului să retragă cartea în mâna fără penalități în cazul în care atacul iniţial a fost o eroare.
Mortul etalează apoi mâna sa pe masă, cu fiecare culoare într-o coloană, de la cea mai mare la cea mai mică, cu faţa spre declarant, de obicei cu atuul în partea stângă a declarantului și culorile alternând. Regulile de joc sunt similare cu alte jocuri de levată, cu excepția faptului că declarantul joacă şi cărțile mortului în plus față de cărţile de joc din propria lui mână. Mortului i se permite să încerce să prevină declarantul să nu încalce regulile, dar altfel nu trebuie să interfereze cu jocul. De exemplu, mortul poate încerca să prevină declarantul să nu joace din mâna greșită (spunând, de exemplu, „ai cîştigat ultima levată de la mort”), dar nu trebuie să comenteze cu privire la acțiunile adversarilor sau să facă sugestii despre cum să se joace.
Mâinile se joacă în sensul acelor de ceasornic în jurul mesei, și fiecare mână trebuie să „joace culoarea” (adică, să joace o carte din culoarea cu care s-a început levata), dacă este posibil. O mână care nu conţine culoarea jucată, poate juca o carte din culoarea de atu, sau o carte de orice altă culoare. Mâna care joacă cel mai mare atu sau, într-o levată fără atuuri, cea mai mare carte din culoarea de joc (1) câștigă levata, și (2) joacă prima carte la levata următoare. Jocul va continua până când sunt jucate toate cele treisprezece levate. Declarantul sau un adversar poate „pretinde” restul levatelor arătându-şi mâna și precizând modul în care le va câştiga.
În jocurile sociale, un jucător adună de obicei levatele pentru fiecare echipă. În competiție, fiecare jucător își păstrează cărţile jucate de la propria mână la fiecare levată și le pune pe masă în direcția echipei care a câștigat levata, menținând astfel mâinile separate pentru a le repune în etui la sfârșitul jocului.
Dacă după revizuirea mâinii mortului după atacul de deschidere declarantul apreciază că nu are suficiente levate disponibile imediat pentru a face contractul, poate încerca să dezvolte levate suplimentare printr-o varietate de metode. Acestea includ:
- pierderea levatelor pe cărţile mari ale adversarilor pentru a promova cărțile rămase din acea culoare în mână;
- jocul culorilor lungi după ce adversarii şi-au terminat cărţile din acele culori, pentru a-i forța să decarteze cărţi utile;
- „finesse”, o tehnică în care o carte mică este jucată spre o carte mare în speranța că va prinde o carte mare deținută de adversar, care trebuie să joace între cele două cărţi ale declarantului;
- în contractele cu atu, declarantul poate încerca să acopere pierderile din mâna sa jucând atu de la mort, având grijă în acelaşi timp să scoată atuurile adversarilor, dacă este necesar;
- tăierea comunicațiilor între cei doi adversari; de exemplu, permițându-le să câștige la început levate într-o culoare până când aceştia ajung în imposibilitatea de a utiliza culoarea ca atac în levate.
tehnici mai avansate precum „schiza”, în care un apărător este forțat să aleagă ce carte să joace înainte ca declarantul să aleagă propria carte de jucat.
Lasă un răspuns