Jucători
În forma sa de bază, bridge este un joc jucat de patru persoane, în două echipe concurente, cu perechi de câte doi jucători. Pentru notare şi referinţă, fiecare jucător este identificată prin una dintre punctele cardinale, echipele astfel formate fiind Nord şi Sud contra lui Est şi Vest. Pot juca şi mai mult de 4 jucători, individual, în perechi sau ca echipe de până la şase persoane, în turnee oficiale sau adunări sociale, atunci când normele care reglementează evenimentul, prescrise de către gazda sau sponsori, permit astfel de jocuri specifice.
Contracte şi obiective
Bridge este un joc de levate unde, după fiecare împărţire a cărţilor de joc, perechile formate din două persoane aşezate în puncte cardinale opuse concură printr-o licitaţie la dreptul de a stabili contractul pentru acea mână, partea câştigătoare a licitaţiei fiind cunoscută sub numele de declarant. Câştigătorul contractului stabileşte culoarea de atu, angajându-se în schimb să câştige cel puţin numărul de levate specificate de cea mai mare valoare licitată. După ce contractul a fost stabilit, începe jocul cu cărţile de joc ca în cele mai multe jocuri de levată, până când toate cele treisprezece levate s-au jucat. În orice moment, în timpul jocului, oricare parte poate solicita o serie de levate din cele nejucate încă, dacă este cazul.
Pe baza numărului efectiv de levate câştigate, se va considera că declarantul a reuşit sau nu să îndeplinească contractul. În caz de reuşită declarantul câştigă un anumit număr de puncte. Dacă nu reuşeşte să îndeplinească respectivul contract, punctele sunt câştigate de echipa aflată în defensivă. Obiectivul major este de a câştiga concursul prin acumularea de puncte mai multe decât adversarii. Deşi fiecare variantă de bridge are propriul său sistem de punctare şi acumulare de puncte, toate se bazează pe ideea dacă este sau nu realizat contractul, pentru fiecare rundă de joc, şi de cât de multe levate au fost câştigate.
Uneori este avantajos să se liciteze un contract pe care nu echipa nu se aşteaptă să îl realizeze şi deci va pierde astfel unele puncte, dar astfel nu va permite adversarilor să liciteze şi să realizeze contract care le-ar aduce un număr mai mare de puncte. Această situaţie este cunoscută este cunosctă ca un sacrificiu, şi nu este neobişnuită în licitarea contractului final.
Rangul cărţilor, culorilor, şi licitaţia
În pachetul standard de 52 de cărţi folosite în bridge, asul este cel mai important, urmat de popă, damă, şi valet, şi apoi restul cărţilor de la zece în jos până la doi. Culorile au, de asemenea, un anumit rang, jocul fără o culoare ca atu (“fără atu”) fiind cel mai important, urmat de pică, cupă, caro şi treflă. Cele două culori mai mici ca rang (caro şi treflă) sunt considerate culori minore, iar culorile de rang superior (pica şi cupa) sunt considerate culori majore.
Licitarea se bazează pe premisa că cel mai mic contract disponibil este cel de şapte levate, adică nu se poate contracta un joc pentru mai puţin de şapte levate. Având în vedere acest lucru, se spune că licitarea începe de la nivelul unu pentru contractarea unui total de şapte levate, nivelul doi implicând obţinerea de opt levate, şi aşa mai departe, până la la nivelul şapte pentru contractarea tuturor celor treisprezece levate. Cele şase levate de la care se porneşte pentru orice valoare licitată sunt denumite în continuare “baza”.
În cadrul oricărui nivel de licitare (respectiv, de la unau la şapte), rangul culorilor stabileşte rangul licitaţiei, adică o licitaţie de două carouri este mai mare decât o licitaţie de două trefle, o licitaţie de trei pici este mai mare decât o licitaţie de trei cupe, o licitaţie de trei fără atu este mai mare decât o licitaţie de trei pici. Astfel, există 35 de contracte posibile de bază (cinci la fiecare dintre cele şapte nivele), 1♣ fiind cel mai mic, urmat de 1♦ etc, până la 7NT, cea mai mare ofertă posibilă.
Vulnerabilitate
O caracteristică de bază a jocului de bridge este conceptul de vulnerabilitate. La fiecare rundă de joc, fiecare echipă este declarată ca fiind vulnerabilă sau nu, în funcţie de situaţia în care a câştigat sau nu runda anterioară. În cazul în care a câştigat runda aterioară, echipa este declarată ca fiind vulnerabilă, iar dacă nu a câştigat runda nu este vulnerabilă. Punctele câştigate pentru realizarea unui contract, ca şi cele pierdute pentru nerealizarea contractului, sunt semnificativ mai mari atunci când una din echipe este vulnerabilă. Prin urmare, vulnerabilitate are un impact major asupra punctării, şi devine astfel un factor important în licitare şi strategiile de joc.
Variante de joc
Variantele cele mai comune jocurilor de bridge sunt rubber bridge şi duplicate bridge, fiecare având mai multe sub-variante.
În rubber bridge, două echipe participă la joc la o singură masă, iar obiectivul este de a înscrie cât mai multe puncte în joc pentru mai multe mâini. Un rubber este un concurs “cel mai bun din trei” şi se încheie atunci când una dintre părţi este primul care câştigă două jocuri. Partea care a acumulat cele mai multe puncte şi câştigă rubber poate sau nu poate fi cea care a câştigat două din cele trei jocuri. Rubber bridge este jucat ca o competiţie sau pentru bani, dar cel mai adesea este considerat un joc de societate şi mai puţin formal decât duplicate bridge.
În duplicate bridge, cărţile deţinute de fiecare jucător în fiecare rundă de joc sunt păstrate, astfel încât fiecare echipă joacă acelaşi set de mâini ca şi adversarii lor Est-Vest sau Nord-Sud omologi de la alte mese, iar punctajul se bazează pe performanţa relativă, subliniind astfel îndemânarea fiecărei echipe în raport cu celelalte, şi reducând şansa. Duplicate este forma primară a unor niveluri superioare de bridge competitiv, dar este jucat de asemenea şi ca joc social.
Lasă un răspuns