Home » Articole » Articole » Sănătate » Medicina » Medici români: Thoma Ionescu

Medici români: Thoma Ionescu

postat în: Medicina, Romania 0

Thoma IonescuThoma Ionescu (1860-1926) s-a născut pe 13 septembrie 1860 la Ploiești.

După absolvirea liceului ”Sfântu Sava” din București, a studiat medicina și dreptul la Paris în perioada 1878-1885. În 1882, după licență, renunță la drept în favoarea medicinii.

În anii 1882-1885 a lucrat ca extern în spitalele din Paris, și apoi între 1885-1890 ca intern,  intern temporar la Bicêtre în secția de epilepsie a lui Desire-Magloire Bourneville (1840—1909), Jean Peyrot (1843—1917) la Bicetre, Paul Berger la spitalul Tenon, A. Le Dentu la Spitalul St. Louis și Aristide Verneuil (1823—1895) la Pitie-Salpetriere. În 1889 a solicitat și și-a obținut naturalizarea cu numele de Thomas Jonnesco.

Obține Premiul Laborie al Academiei de Medicină din Paris în 1890 cu o lucrare despre hernii retroperitoneale interne.

În 1890 (1892?) își ia doctoratul în medicină și chirurgie cu teza  Le côlon pelvien pendant la vie intrautérine („Colonul pelvian în timpul vieții intrauterine”).

Este medaliat cu Medalia de argint pentru chirurgie, pentru activitatea sa din spitalele din Paris.

Tot în 1892 Ministerul Instructiunii Publice din Paris l-a deleagat pe Thoma Ionescu, ajuns prosector la Paris, să evalueze și să raporteze asupra metodicii învățământului de anatomie în universitățile din Germania și Austria.

Între 1892-1895 este profesor agregat de anatomie la Facultatea de Medicină din Paris.

În 1895 revine în București unde preia conducerea Institutului de Anatomie Topografică și Chirurgie Experimentală, și conducerea Clinicii Chirurgicale de la Spitalul Coltzea.

În 1898 a inițiat și organizat, împreună cu Constantin Dimitrescu Severeanu (1840—1930), Societatrea de Chirurgie din Bucuresti.

Este numit decan al Facultății de medicină din București în perioadele 1906-1912, 1921-1922 și 1925-1926,  iar între 1912-1915 rector al Universității din București.

În 1925 este numit profesor de anatomie topografică și clinică chirurgicală la Facultatea de Medicină din București.

Thoma Ionescu este considerat întemeietorul școlii românești de anatomie și de chirurgie.

În 1894 a colaborat la redactarea celui mai mare tratat de atunci de anatomie din Franța, sub redacția lui P. J. Poirier, Adrien Charpy profesor la Facultatea de Medicină din Toulouse și profesorul Nicolas de la Facultatea de Medicină din Nancy, cu contribuții la topografia etajului abdominal..

A publicat numeroase articole, și a fondat periodicele Archives des Sciences Médicales (în 1896 la Paris, împreună cu prof. Victor Babes (1854—1926) și prof. Nicolae Kalinderu (1835—1902), și Revue de Chirurgie (1897). Lucrările sale științifice însumează o bibliografie cu peste 450 titluri, multe din ele cu caracter de monografii extinse.

A fost membru al Societății Internaționale de Chirurgie și al Academiei de Medicină din Paris, și membru de onoare al Academiei Române (1925).

A dezvoltat și pus la punct numeroase tehnici și instrumente chirurgicale, precum „acul Ionescu” pentru sutură totală cu fir de metal, „cura Ionescu” (procedeu de cură chirurgicală a anginei pectorale prin rezecția totală a simpaticului cervical, „depărtătorul Ionescu” (depărtătot autostatic abdominal de care se pot fixa valve de diferite mărimi, ”anestezia Ionescu”, „operația Ionescu” (histerectomie totală lărgită cu extirparea grupelor ganglionare limfatice în cura chirurgicală a cancerului de col uterin, descrisă în lucrarea „Le traitement chirurgical du cancer utérin” („Tratamentul chirurgical al cancerului uterin” din 1902), ”nefropexia Ionescu” (un proces personal de nefropexie care diferă complet de toate procesele anterioare).

Thoma Ionescu abordat problemele legate de rahianestezia generală și chirurgia cervicală simpatică, care au făcut obiectul a numeroase comunicări și articole. În clinica chirurgicală a introdus tehnici aseptice riguroase, fiind un pionier la nivel european în acest domeniu în acest domeniu. A întreprins o serie de studii experimentale pe animale pentru a demonstra valabilitatea rahianesteziei generale la orice nivel al coloanei vertebrale, și pentru a găsi o soluție bine susținută de centrii nervoși superiori care să nu provoace reacții grave asupra centrelor respirator și cardiac. Soluția ideală a fost stovaina-stricnina: stricina adăugată în anumite proporții cu stovaina, a redus influența dăunătoare a acesteia din urmă asupra centrelor, păstrând în același timp efectele anestezice, ceea ce a făcut posibilă executarea operațiilor. În 1908 a prezentat primele rezultate la cel de-al doilea Congres Internațional de Chirurgie din Bruxelles, continuându-și ulterior studiile în această direcție. În 1910, o serie de chirurgi au început să-și aplice metoda cu rezultate bune.

Thoma Ionescu și-a demonstrat tehnica de anestezie spinală în mai multe vizite la Londra, New York, la Spitalul Mount Sinai, în Philadelphia, la Pennsylvania Univesity, în Chicago și, de asemenea, în Clinica Mayo, fiind urmărit și apreciat de William și Charles Mayo și de renumitul neurochirurg Charles Frazier.

În 1909 a fost primit la Casa Albă de către președintele William Howard Taft, The New York Times scriind:

„Thomas Jonnesco, șeful departamentului medical al Universității din București, care demonstrează cu succes aici utilizarea stovenei ca anestezic, a navigat miercuri spre New York pe Krinprinzessin Cecilie, într-o scurtă vizită la invitația unui număr de prieteni medici din America. Oamenii de știință din București demonstrează valoarea stovainei ca anestezic; 4 operații efectuate; pacienții rămân perfect conștienți, deși complet insensibili la durere. Dr. Thomas Jonnesco, faimosul om de știință, a fost primit de președintele Taft la Casa Albă în această dimineață. Dr. Jonnesco a fost introdus de Horace Knowles, ministrul american în Nicaragua care, pe vremea când era ministru în România, a devenit un prieten apropiat al chirurgului deranjat. Dr. Jonnesco se află la Washington în calitate de invitat al domnului Knowles și a anunțat că nu va opera în timp ce se află aici; vizita sa în Capitală se va încheia mâine, când vor pleca la Chicago.”

În 1912, Ionescu a efectuat la Berlin o altă serie de demonstrații clinice, la invitatia lui Eduard Sonnenburg (1848—1915), la Spitalul Moabit, la invitația Societății Imperiale Germane de Chirurgie, în prezența chirurgului german August Bier (1861—1949) care a introdus anestezia spinală în 1898 si ulterior analgezia intravenoasă (regională) cu procaina în 1908.

„Rahianestezia înaltă Thoma Ionescu” în care substanța anestezică este introdusă intrarahidian în regiunea cervicală înaltă sau suboccipital, este detaliată în lucrarea „La rachianesthésie générale” („Rahianestezia generală”) publicată în 1919, după mai multe vizite în Anglia și America, între 1909-1910, unde a făcut demonstrații operatorii în clinici de renume.

În 1920, Thoma Ionescu a fost numit primul delegat român la Liga Națiunilor, unde a avut onoarea de a fi ales președinte al secției economice și financiare.

În 1924, Facultatea de Medicină din cadrul Universității din București a decis numirea lui Thoma Ionescu candidat pentryu premiul  Premiul Nobel pentru medicină sau fiziologie. Propunerea a fost înregistrată de Fundația Nobel sub numărul: 30/1924, fiind una din cele 102 nominalizări trimise în acel an.

Thoma Ionescu a format numeroși specialiști români. A murit la Bucurețti, pe 28 martie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *