Mediul publicitar comercial poate include picturi murale, panouri publicitare (publicitate în spaţii deschise), componente pentru mobilier stradal, pliante tipărite, reclame radio, cinema si televiziune, banere web, pop-up, reclame pe cer, bănci în staţiile de autobuz, reviste, ziare, poştaşi, laterale de autobuze, uşi de taxi şi panouri pe acoperiş, spectacole muzicale, platforme de metrou şi trenuri, benzi elastice pe scutece de unică folosinţă, autocolante pe mere în supermarketuri, secţiunea de deschidere în transmisiile audio şi video, partea din spate a biletelor pentru evenimente, chitanţe de la supermarket, etc. Orice loc pentru care un sponsor „identificat” plăteşte pentru a i se livra mesajul printr-un mediu, este un mediu publicitar.
Publicitatea ascunsă încorporată în alte medii de divertisment este cunoscută ca plasarea de produse. O versiune mai recentă a acestei metode publicitare este publicitate în film, unde un personaj principal foloseşte un anumit produs cu un brand clar – un exemplu este în filmul Minority Report, în care Tom Cruise, personajul lui Tom Anderton, deţine un computer cu logo-ul Nokia clar scris în colţul de sus, sau ceasul gravat cu logo-ul Bulgari. Un alt exemplu de publicitate în film este în Eu, Robotul, unde personajul principal interpretat de Will Smith menţionează pantofii Converse de mai multe ori, numindu-i „clasici”, deoarece filmul este plasat departe în viitor.
Spotul TV este în general considerat ca fiind forma cea mai eficientă de publicitate în masă, şi acest lucru este reflectat de preţurile ridicate pe care rețelele TV le percep pe timpi de antenă comercial în timpul evenimentelor de televiziune populare. Anual, meciul de fotbal Super Bowl în Statele Unite este cunoscut la fel de mult şi pentru reclamele sale comerciale, pe lângă jocul în sine, costul mediu al unui singur spot TV de treizeci de secunde în timpul acestui joc ajungând la milioane de dolari.
Reclamele virtuale pot fi introduse în programele de televiziune regulat prin grafica pe calculator. Acestea este de obicei introduse în scurte pauze de acţiune, sau folosite pentru a înlocui panouri locale care nu sunt relevante pentru publicul aflat la distanţă. Mai controversate, panourile publicitare virtuale pot fi introduse în fundal acolo unde nu există viaţă reală. Este posibilă şi plasarea de produse virtuale.
Din ce în ce mai mult, alte mediidepăşesc ca importanţă reclamele TV, datorită schimbărilor de comportament ale consumatorilor care preferă Internetul, dar şi dispozitive cum ar fi TiVo.
Publicitate pe Internet este un fenomen relativ recent. Preţurile de spaţiu publicitar pe Web sunt dependente de „relevanţa” conţinutului web şi de traficul site-ului web.
Publicitatea prin e-mail este un alt fenomen recent. Mesajele publicitare prin e-mail nesolicitate sunt cunoscute sub numele de „spam”.
Unele companii au propus să plaseze mesaje sau logo-uri chiar şi pe lansatoarele de rachete de rapel şi pe Staţia Spaţială Internaţională. Există controverse cu privire la eficacitatea publicităţii subliminale, ca şi a răspândirii mesajelor persuasive în masă.
Publicitatea neplătită (numită şi publicitate din gură în gură) poate oferi o expunere bună la un cost minim. Recomandările personale („cheamă un prieten” , „vinde prin fanatic”, etc.), răspândirea de zvonuri, sau echivalarea unui brand cu un substantiv comun („Xerox” = „copiator”, „Kleenex” = „ţesut”, „Vaseline” = „vaselina”, „Kotex” = „tampoane”, „Maxi pads” = „servetele sanitare”, etc.) – toate acestea ţin de fantezia producătorului de publicitate.
Cea mai comună metodă de măsurare a impactului în masă a mediului publicitar este utilizarea punctului rating (rp) sau, mai exact, a punctului de rating ţintă (trp). Aceste două măsuri se referă la procentul bazei existente de membri ai audienţei din maximum posibil de audienţă, care poate fi atins prin utilizarea fiecărui mijloc de informare într-un anumit moment de timp. Diferenţa dintre cele două este că punctul de rating se referă la procentul din maximum posibil, în timp ce punctul de rating ţintă se referă la procentul dintr-un anumit segment sau ţintă. Acest lucru devine foarte util în cazul concentrării eforturilor de publicitate pe un anumit grup de oameni. De exemplu, să considerăm o campanie de publicitate care vizează un public feminin în vârstă de 25-45 ani. În timp ce ratingul general al unui spectacol TV ar putea fi de peste 10 puncte de rating, este foarte posibil ca aceeaşi emisiune, în acelaşi moment de timp, să genereze numai 2,5 trp (cu ţinta: femei de 25-45 ani). Acest lucru ar însemna că, în timp ce spectacolul are o audienţă mare de telespectatori, el nu este neapărat o audienţă mare de femei cu vârsta de 25-45 ani, ceea ce face o locaţie mai puţin de dorit pentru a plasa un anunţ pentru un agent de publicitate în căutarea unui astfel de segment demografic special.
Imagini
Lasă un răspuns