Home » Articole » Articole » Știință » Fizica » Teoria relativității » Paradoxul bunicului pentru călătoria în timp

Paradoxul bunicului pentru călătoria în timp

Paradoxul bunicului(Sus: traiectoria originală a mingii de biliard Mijloc: mingea de biliard iese din viitor și trimite în trecutul propriu o lovitură care împiedică intrarea mingii din trecut în mașina timpului. Jos: mingea de biliard nu va intra niciodată în mașina timpului, rezultând un paradox, punând sub semnul întrebării modul în care sinele său din trecut ar putea ieși vreodată din mașina timpului și să-și schimbe cursul. https://en.wikipedia.org/wiki/File:Grandfather_paradox_billiard_ball.svg)

Paradoxul bunicului este un paradox al călătoriei în timp în care apar neconcordanțe prin schimbarea trecutului. [1] Numele provine din descrierea cunoscută a paradoxului: o persoană călătorește în trecut și își ucide propriul bunic înainte de conceperea tatălui sau a mamei, ceea ce împiedică existența călătorului de timp [2]. În ciuda titlului său, paradoxul bunicului nu privește în mod exclusiv contradicția de ucidere a propriului bunic pentru a preveni nașterea. Mai degrabă, paradoxul privește orice acțiune care modifică trecutul [3], deoarece există o contradicție ori de câte ori trecutul devine diferit de modul în care era. [4]

Exemple timpurii

Paradoxul bunicului a fost descris încă din 1931, și chiar și atunci a fost descris ca „argument persoanei în vârstă pentru prevenirea nașterii prin uciderea bunicilor” [5]. Poveștile timpurii științifico-fantastice care se ocupă de paradox sunt povestirea Voci ancestrale ale lui Nathaniel Schachner, publicată în 1933 [6] și cartea lui René Barjavel „Trei timpuri viitoare” din 1943. [7]

Variante

Paradoxul bunicului cuprinde orice schimbare în trecut [4] și este prezentat în multe variante. Fizicianul John Garrison și echipa sa dau o variație a paradoxului unui circuit electronic care trimite un semnal printr-o mașină a timpului xare să se decupleze singur și primește semnalul înainte de a-l trimite. [8] [9] Un paradox echivalent este cunoscut în filosofie drept autoinfanticid, revenind în timp și ucidându-se singur pe când era copil. [10]

O altă variantă a paradoxului bunicului este „paradoxul lui Hitler” sau „paradoxul crimei lui Hitler”, un motiv destul de frecvent în S-F, în care protagonistul călătorește în timp pentru a-l ucide pe Adolf Hitler înainte de a putea porni al doilea război mondial și Holocaustul. Mai degrabă decât în ​​mod necesar să împiedice în mod fizic călătoria în timp, acțiunea înlătură orice motiv al călătoriei, împreună cu orice cunoaștere a existenței vreodată a motivului, eliminând astfel orice punct al călătoriei în timp. [12] În plus, consecințele existenței lui Hitler sunt atât de monumentale și atotcuprinzătoare încât, pentru oricine s-a născut după război, este probabil că nașterea lui a fost influențată într-un fel de efectele sale și, prin urmare, aspectul de descendență al paradoxului s-ar aplica direct într-un fel. [13]

Unii susțin o abordare a unui univers paralel în paradoxul bunicului. Când călătorul de timp își ucide bunicul, el ucide de fapt o versiune paralelă a bunicului lor, iar universul original al călătorului în timp este neschimbat; s-a argumentat că, din moment ce călătorul ajunge într-o istorie a unui univers diferit și nu în propria sa istorie, aceasta nu este o călătorie „în timp real” [14]. În alte variante, acțiunile călătorului în timp nu au niciun efect în afara propriei lor experiențe personale, așa cum este descris în povestirea lui Alfred Bester, Omul care l-a ucis pe Mahomed [15].

Analiza filosofică

Chiar fără să știm dacă călătoria în timp în trecut este fizic posibilă, paradoxul bunicului poate fi explorat dintr-o perspectivă logică. Paradoxul este o contradicție logică care provine din schimbarea trecutului (sau a prezentului, sau viitorului) față de felul în care este: dacă un eveniment a avut loc într-un fel, nu există posibilitatea ca evenimentul să fi avut loc într-un mod diferit. Atunci, logic, din schimbarea trecutului (sau a prezentului, sau a viitorului) din ceea ce este rezultă o contradicție, ceea ce înseamnă că schimbarea trecutului este imposibilă. [3] Există totuși posibilitatea logică de a călători înapoi în timp și de a stabili evenimente așa cum sunt, de exemplu, un călător de timp care intenționează să-și omoare propriul bunic omoară în schimb pe altcineva care nu este bunicul lui.

Luarea în considerare a paradoxului bunicului a condus pe unii la ideea că o călătorie în timp este prin natura ei paradoxală și deci logic imposibilă. De exemplu, filozoful Bradley Dowden a făcut acest tip de argument în manualul Logical Reasoning, argumentând că posibilitatea de a crea o contradicție exclude călătoria în timp în trecut în întregime. Cu toate acestea, unii filozofi și oamenii de știință cred că această călătorie în timp în trecut nu trebuie să fie logic imposibilă, cu condiția să nu existe nicio posibilitate de a schimba trecutul [4], așa cum s-a sugerat, de exemplu, prin principiul de consecvență de la Novikov. Bradley Dowden însuși a revizuit punctul de vedere de mai sus după ce a fost convins de acest lucru într-un schimb de idei cu filosoful Norman Swartz. [17]

Examinarea posibilității călătoriei înapoi în timp într-un univers ipotetic descris de o metrică Gödel a condus pe renumitul logician Kurt Gödel să afirme că timpul ar putea fi un fel de iluzie. [18][19] El sugerează că timpul este doar o altă dimensiune ca spațiul, toate evenimentele fiind în orice moment fixate în acest „bloc” 4-dimensional.

Principiul Novikov al auto-consistenței

Principiul Novikov al auto-consistenței exprimă o viziune asupra modului în care călătoria înapoi în timp ar fi posibilă fără generarea de paradoxuri. Conform acestei ipoteze, fizica în sau aproape de curbe spațiotemporale închise de tip timp (mașini ale timpului) nu poate fi decât în ​​concordanță cu legile universale ale fizicii, și astfel pot să apară numai evenimente coerente. Tot ce face un călător în timp în trecut trebuie să fi fost o parte din istorie de-a lungul timpului, iar călătorul de timp nu poate face niciodată nimic pentru a împiedica călătoria din timp să se întâmple, deoarece aceasta ar reprezenta o inconsecvență. Novikov și colab. a folosit exemplul dat de fizicianul Joseph Polchinski pentru paradoxul bunicului, despre o minge de biliard îndreptată spre o mașină a timpului: sinele mai în vârstă al mingii iese din mașina timpului și lovește pe sinele său mai tânăr, astfel încât sinele său mai tânăr nu intră niciodată în mașina timpului. Novikov și colab. a arătat cum acest sistem poate fi rezolvat într-un mod coerent, care evită paradoxul bunicului, deși creează o buclă cauzală. [20] [21]

Seth Lloyd și alți cercetători de la MIT au propus o versiune extinsă a principiului Novikov, conform căreia probabilitatea lucrează în sensul prevenirii apariției unor paradoxuri. Rezultatele ar deveni din ce în ce mai improbabile pe măsură ce se abordează un act interzis, deoarece universul trebuie să favorizeze evenimente improbabile pentru a preveni pe cele imposibile. [22]

Fizica cuantică

Fizicianul David Deutsch a susținut că calculul cuantic cu o întârziere negativă – călătoria în timp în trecut – produce numai soluții auto-consistente, iar regiunea care încalcă cronologia impune constrângeri care nu sunt evidente prin raționamentul clasic [23]. În 2014, cercetătorii au publicat o simulare care validează modelul lui Deutsch cu fotoni. [24] Deutsch folosește în lucrarea sa terminologia „universuri multiple” într-un efort de a exprima fenomenele cuantice, dar observă că această terminologie este nesatisfăcătoare. Alții au considerat acest lucru în sensul că „călătoria în timp a lui Deutsch” implică universuri multiple pentru a rezolva paradoxul bunicului [25].

Referințe

 

  • 1) Francisco Lobo (2002). „Time, Closed Timelike Curves and Causality” (PDF). p. 2.
  • 2) „Carl Sagan Ponders Time Travel”. NOVA. PBS. December 10, 1999.
  • 3) Norman Swartz (2001), Beyond Experience: Metaphysical Theories and Philosophical Constraints, University of Toronto Press, pp. 226—227
  • 4) Nicholas J.J. Smith (2013). „Time Travel”. Stanford Encyclopedia of Philosophy.
  • 5) Nahin, Paul J. (1999). Time Machines: Time Travel in Physics, Metaphysics, and Science Fiction (2nd ed.). New York: Springer. pp. vi, 173. ISBN 0387985719.
  • 6) Ginn, Sherry; Leach, Gillian I. (2015). Time-Travel Television: The Past from the Present, the Future from the Past. London: Rowman & Littlefield. p. 192. ISBN 1442255773.
  • 7) Barjavel, René (1943). Le voyageur imprudent („The imprudent traveller”).
  • 8) Garrison, J.C.; Mitchell, M.W.; Chiao, R.Y.; Bolda, E.L. (August 1998). „Superluminal Signals: Causal Loop Paradoxes Revisited”. Physics Letters A. 245 (1-2): 19–25. Bibcode:1998PhLA..245…19G. arXiv:quant-ph/9810031 . doi:10.1016/S0375-9601(98)00381-8.
  • 9) Nahin, Paul J. (2016). Time Machine Tales. Springer International Publishing. pp. 335–336. ISBN 9783319488622.
  • 10) Horwich, Paul (1987). Asymmetries in Time: Problems in the Philosophy of Science (2nd ed.). Cambridge, Massachusetts: MIT Press. p. 116. ISBN 0262580888.
  • 11) Eugenia Williamson (6 April 2013). „Book review : Life after Life’ by Kate Atkinson”. The Boston Globe. Retrieved 9 August 2013. Google the phrase “go back in time and,” and the search engine will suggest completing the phrase with a simple directive: “kill Hitler.” The appeal of murdering the Nazi dictator is so great that it has its own subgenre within speculative fiction, a trope known as “Hitler’s murder paradox” in which a time traveller journeys back far enough to nip the leader — and World War II — in the bud, typically with unexpected consequences.
  • 12) Brennan, J.H. (1997). Time Travel: A New Perspective (1st ed.). Minnesota: Llewellyn Publications. p. 23. ISBN 9781567180855. A variation on the grandfather paradox . . . is the Hitler paradox. In this one you travel back in time to murder Hitler before he starts the Second World War, thus saving millions of lives. But if you murder Hitler in, say, 1938, then the Second World War will never come about and you will have no reason to travel back in time to murder Hitler!
  • 13) Esther Inglis-Arkell (2012). „Are we running out of time to kill Hitler via time travel?”. io9.
  • 14) Frank Arntzenius; Tim Maudlin (December 23, 2009), „Time Travel and Modern Physics”, Stanford Encyclopedia of Philosophy
  • 15) „Five Short Stories with Useless Time Travel”. Tor.com. 2010-07-05. Retrieved 2016-12-12.
  • 16) Dummett, Michael (1996). The Seas of Language (New ed.). Oxford: Oxford University Press. pp. 368–369. ISBN 0198236212.
  • 17) Norman Swartz (1993). „Time Travel – Visiting the Past”. SFU.ca. Retrieved 2016-04-21.
  • 18) Yourgrau, Palle (2005). A World Without Time: The Forgotten Legacy of Gödel and Einstein (1st ed.). New York: Basic Books. ISBN 0465092934.
  • 19) Holt, Jim (2005-02-21). „Time Bandits”. The New Yorker. Retrieved 2006-10-19.
  • 20) Lossev, Andrei; Novikov, Igor (15 May 1992). „The Jinn of the time machine: non-trivial self-consistent solutions” (PDF). Class. Quantum Gravity. 9: 2309–2321. Bibcode:1992CQGra…9.2309L. doi:10.1088/0264-9381/9/10/014.
  • 21) Thorne, Kip S. (1995). Black Holes & Time Warps: Einstein’s Outrageous Legacy. New York: W.W. Norton. pp. 510–511. ISBN 0393312763.
  • 22) „Physicists Tame Time Travel by Forbidding You to Kill Your Grandfather”. WIRED. 2010-07-20. Retrieved 2017-01-02. But this dictum against paradoxical events causes possible unlikely events to happen more frequently. ‘If you make a slight change in the initial conditions, the paradoxical situation won’t happen. That looks like a good thing, but what it means is that if you’re very near the paradoxical condition, then slight differences will be extremely amplified,’ says Charles Bennett of IBM’s Watson Research Center in Yorktown Heights, New York.
  • 23) Deutsch, David (15 November 1991). „Quantum mechanics near closed timelike lines”. Physical Review D. 44 (10): 3197–3217. Bibcode:1991PhRvD..44.3197D. doi:10.1103/PhysRevD.44.3197.
  • 24) Ringbauer, Martin; Broome, Matthew A.; Myers, Casey R.; White, Andrew G.; Ralph, Timothy C. (19 June 2014). „Experimental simulation of closed timelike curves”. Nature Communications. 5: 4145. Bibcode:2014NatCo…5E4145R. PMID 24942489. arXiv:1501.05014 . doi:10.1038/ncomms5145.
  • 25) Lee Billings (2 Sep 2014). „Time Travel Simulation Resolves ‘Grandfather Paradox'”. Scientific American. Retrieved 24 September 2014.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *