Home » Articole » Articole » Afaceri » Finante » Bitcoin » Aristocrația capitalistă a Bitcoin

Aristocrația capitalistă a Bitcoin

Bitcoin

Bitcoin este văzută pe scară largă ca o „monedă apolitică”, lipsită de necazurile care împovărează alte valute datorită faptului că este un cod simplu, necontrolat de nimeni. Cu toate acestea, nu este chiar așa. Pe lângă faptul că există semne de structuri de guvernanță emergente în Bitcoin, putem vedea că întreaga sa logică respectă regulile cheie ale altor valute. Codul este responsabil în locul băncilor centrale, dar, așa cum spune Lessig (2006), pe Internet „codul este legea”, subliniind astfel politica impregnată în fiecare bucată de software. În lumea reală, legea permite băncilor să medieze tranzacțiile de credit între diferite părți. Legea asigură credibilitatea contractelor, protejează drepturile de proprietate și reglementează circulația banilor. În timp ce în lumea digitală, în conformitate cu Lessig, codul își asumă acest rol și definește ce pot și nu pot face utilizatorii. Prin urmare, Bitcoin, ca o aplicație software, este inspirată de idei extrase dintr-un anumit cadru politic.

Bitcoin este în mod deliberat rar. Limitându-l la 21 milioane de unități, Nakamoto, sau oricine este de fapt în spatele acestui proiect, a creat din neatenție o condiție în care Bitcoin-ul cu cât devine mai popular, cu atât prețul devine mai mare, făcându-l din ce în ce mai dificil de utilizat. Cumpărătorul va fi motivat să blocheze orice tranzacție pentru a profita de prețul în creștere, în timp ce vânzătorul, de exemplu un artizan, ar cumpăra materiale acum, și până când produsul final va fi gata prețul ar fi nefavorabil. Pe scurt, o monedă deflaționistă pune presiune pe producător / vânzător să vândă cât mai repede posibil, în timp ce cumpărătorii preferă să aștepte pentru a-și maximiza achizițiile. Această situație conduce în mod clar la crize. Se presupune că intenția creatorilor a fost de a crea o monedă care să scape de datorii în spiritul diferitelor critici politico-economice ale sistemului de credite. La Bitcoin nu se tranzacționează ca relații de credit între două părți, ci ca informații „private” într-o rețea.

Formularea unei „aristocrații” Bitcoin este rezultatul arhitecturii codului. Membrii acestei aristocrații sunt cei care au intrat devreme în jocul Bitcoin, când a fost ușor să creeze noi unități, și proprietarii așa-numitelor „mașini monstru”, computere puternice specializate în mineritul Bitcoin (Davies 2013). Acest procent mic de utilizatori a acumulat o mare cantitate de Bitcoins, prezentând astfel caracteristicile sistemului de credite pe care se presupune că încearcă să le depășească, dar și amenințând viabilitatea întregului proiect.

Bauwens și Kostakis (2013) susțin că Bitcoin nu este un proiect orientat spre comunitate care vizează satisfacerea nevoilor societății, ci o monedă care reflectă un nou tip de capitalism – capitalismul „distribuit”. Această nouă iterație a capitalismului este conformă cu caracteristicile erei rețelei și utilizează infrastructurile peer-to-peer pentru a obține acumularea de capital. Bitcoin este conceput pentru a permite utilizatorilor multipli, deși într-un cadru competitiv. S-ar putea să pară ca și cum ar exista în afara sistemului financiar, dar prin promovarea deficitului și a competiției acest proiect agravează supra-acumularea de capital și exacerbează inegalitățile sociale pe care se presupune că trebuie să le combată. Capitalismul distribuit este bazat pe ideea că toți pot să facă schimb și să schimbe; sau să spunem cu exactitate că „toată lumea poate deveni un capitalist independent” (Kostakis și Bauwens 2014). Ideologia politică liberală care susține această idee pledează pentru eliminarea statului în favoarea suveranității individuale, a proprietății private și a piețelor libere / deschise. În teorie, avem indivizi echipotențiari (adică oricine poate participa potențial la un proiect), dar, în practică, ceea ce se obține este un capital concentrat și o guvernare centralizată. S-ar putea presupune că modelul anarho-capitalist al Bitcoin, bazat pe școala austriacă de economie, exacerbează în multe feluri caracteristicile erei neoliberale.

Mai mult, în capitalism, creșterea economică continuă este o necesitate pentru viabilitatea sistemului. Mai multe studii evidențiază rolul crizei ecologice și incapacitatea de a susține acest tip de creștere într-o planetă cu resurse limitate. Această situație creează în mod inevitabil o tensiune care duce la crize atunci când economia financiară deviază de la cea reală. Bitcoin contestă viabilitatea sistemului de credite și ideea că datoria este istoric principala caracteristică a banilor și acționează ca o condiție tranzitorie experimentală pentru un nou sistem alternativ. Unii economiști, precum Greco (2009), propun eliminarea monedelor emise de stat pentru a descentraliza și democratiza tranzacțiile. Această propunere se bazează pe principiul creditului reciproc în locul datoriilor împovărate cu dobândă. În ceea ce privește Greco (2009), interesul este sinonim cu creșterea economică obligatorie care, indiferent dacă este realizată sau nu, conduce sistemul în criză. Cele de mai sus pot fi realizate prin stabilirea unor valute sociale independente și a cercurilor reciproce de compensare a creditelor în rândul comercianților / vânzătorilor / producătorilor. Putem să facem mai bine decât monedele digitale existente, argumentează Greco (2009), considerând Internetul drept un punct de experimentare adecvat.

Bitcoin ar trebui privit ca o nouă tehnologie, nu doar o monedă. Aceasta a deschis drumul pentru noi tipuri de valute care utilizează noi infrastructuri tehnologice și ale căror dinamici nu ar trebui ignorate. Bitcoin, ca protocol, permite unei rețele descentralizate să ajungă la un consens fără a necesita încredere între părți. Potențialul inovațiilor sale (de exemplu blocul de blocuri) este atât de mare încât a atras atenția marilor instituții bancare. Capacitatea de a încorpora scripturi este, de asemenea, revoluționară și poate stabili termeni și obligații în cadrul blocurilor, deoarece oferă posibilitatea de a impune anumite comportamente și de a limita lăcomia corporativă. Cu toate acestea, am spune că cea mai importantă realizare este aceea că se bazează pe o abordare alternativă pentru a aborda problemele majore ale sistemului actual de credite. Ca program open source, programul Bitcoin poate fi upgradat și poate fi distrus. Caracteristica de forjare înseamnă că atunci când o economie deja înființată devine problematică, ea poate fi clonată de utilizatori și dată fiind o nouă cale. Suntem martori la o multitudine de noi monede digitale și economii bazate pe Bitcoin, care au ca scop depășirea problemelor discutate în capitolul precedent. Eforturile lor se bazează pe convingerea că sistemul financiar actual se bazează pe un principiu nesustenabil al creșterii continue și încearcă să pună în aplicare valori sociale în structura lor.

Indicativul acestor eforturi este Openmoney și Open DCI. Ambele proiecte oferă comunității posibilitatea de a-și crea propriile valute alternative. Ethereum utilizează codul Bitcoin pentru a oferi nu numai noile valute, ci o aplicație complet descentralizată. Peercoin, pe de altă parte, funcționează similar cu Bitcoin, dar încearcă să-și depășească problemele. Unele dintre aceste monede se bazează pe încrederea dintre membrii unei comunități de producători și consumatori; altele permit matematicii să elimine conceptul de interes din nucleul sistemului financiar. Solarcoin utilizează producția de energie solară pentru a sprijini moneda, dar, la fel ca Bitcoin, nu rezolvă inegalitățile, deoarece favorizează proprietarii tehnologiei solare. Mai mult decât atât, sistemul de plăți deschis al Ripple este o altă inițiativă promițătoare care nu numai că vă permite să trimiteți credite (XRP, moneda nativă a rețelei Ripple) direct altora, dar este posibil să „țineți IOU în orice monedă și să trimiteți cu ușurință acești bani pentru oricine la care te conectezi printr-o cale plină „4. În plus, timpul ar putea fi folosit pentru a susține o monedă digitală mai egală, ceea ce înseamnă că această tehnologie poate fi folosită ca un instrument pentru alte practici, cum ar fi bursa de timp, pentru a-și asista și extinde activitățile. Cu toate acestea, fiecare monedă creează propriul sistem care provoacă o mare complexitate, tocmai pentru că economia fiecărei comunități se va ocupa de alții care folosesc valute diferite, ceea ce, în cele din urmă, creează probleme cu ratele de schimb și balanța comercială. Consider că un câmp de experimentare excelent pentru monedele digitale ar fi jocuri video online, cum ar fi Second Life sau World of Warcraft, deoarece acestea dispun de grupuri masive de oameni cu motive reale, dar fără pericole reale pentru economie.

Sursa: Vasilis Kostakis, Chris Giotitsas – ”The (A)Political Economy of Bitcoin”, tripleC 12(2): 431–440, 2014, http://www.triple-c.at

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *