Premiul Nobel pentru Fizică pe 2017 a fost împărțit, jumătate acordat lui Rainer Weiss, cealaltă jumătate împărțită între Barry C. Barish și Kip S. Thorne „pentru contribuții decisive la detectorul LIGO și observarea undelor gravitaționale„.
Rainer „Rai” Weiss (născut la 29 septembrie 1932) este un fizician american născut în Germania, cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul fizicii gravitationale și al astrofizicii. Este profesor de emerit de fizică la MIT și profesor adjunct la LSU. El este cel mai bine cunoscut pentru inventarea tehnicii interferometrice laser care este operația de bază a LIGO. Rainer Weiss a fost președinte al Grupului de lucru pentru știință al COBE.
Barry Clark Barish (născut la 27 ianuarie 1936) este un fizician experimental american. Este profesor de fizică Linde, emerit la Institutul de Tehnologie din California. Este un expert important în undele gravitaționale.
Kip Stephen Thorne (născut la 1 iunie 1940) este un fizician teoretic american, cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul fizicii gravitationale și al astrofizicii. Un vechi prieten și coleg al lui Stephen Hawking și al lui Carl Sagan, el a fost profesor de fizică teoretică Feynman la Institutul de Tehnologie din California (Caltech) până în 2009 și este unul dintre experții de frunte ai lumii privind implicațiile astrofizice ale teoriei generale a lui Einstein de relativitate.
Interferometrul cu laser LIGO este un experiment de fizică pe scară largă și un observator pentru a detecta undele gravitaționale cosmice și pentru a dezvolta observațiile gravitaționale ca un instrument astronomic. În Statele Unite au fost construite două observatoare mari, cu scopul de a detecta undele gravitaționale prin interferometrie laser.
Undele gravitaționale sunt unde în curbura spațiului care sunt generate în anumite interacțiuni gravitaționale și se propagă ca unde în afara sursei lor cu viteza luminii. Posibilitatea undelor gravitaționale a fost discutată în 1893 de către Oliver Heaviside folosind analogia dintre legea invers-pătrată în gravitație și electricitate. În 1905, Henri Poincaré a propus pentru prima oară undele gravitaționale (ondes gravifiques) emise de un corp și propagându-se cu viteza luminii, ca fiind cerute de transformările Lorentz. Prevăzute în 1916 de Albert Einstein pe baza teoriei sale de relativitate generală, undele gravitaționale transportă energia ca radiație gravitațională, o formă de energie radiantă similară radiației electromagnetice. Undele gravitaționale nu pot exista sub legea lui Newton de gravitație universală, deoarece această lege se bazează pe presupunerea că interacțiunile fizice se propagă la viteză infinită.
Imagine https://en.wikipedia.org/wiki/File:LLO_Control_Room.jpg
Lasă un răspuns