Charles Darwin, ca naturalist și paleontolog, a revoluționat biologia cu evoluției speciilor vii în cartea sa Originea speciilor publicată în 1859. Renumit în comunitatea științifică a vremii sale pentru munca sa în domeniu și pentru cercetările sale în geologie, el a adoptat ipoteza propusă cu 50 de ani mai devreme de francezul Jean-Baptiste de Lamarck că toate speciile vii au evoluat de-a lungul timp de la unul sau câțiva strămoși comuni și a argumentat împreună cu Alfred Wallace că această evoluție se datorează procesului de selecție naturală.
Darwin a văzut teoria evoluției acceptată de comunitatea științifică și de publicul larg în timpul vieții sale, în timp ce teoria sa a selecției naturale a trebuit să aștepte până în anii 1930 pentru a fi acceptată în general ca explicație esențială a procesului de evoluție. În secolul 21, aceasta este baza teoriei moderne a evoluției. În formă modificată, descoperirea științifică a lui Darwin rămâne fundamentul biologiei, deoarece explică într-un mod logic și unificat diversitatea vieții.
Interesul lui Darwin pentru istoria naturală a venit de când a început să studieze medicina la Universitatea din Edinburgh, apoi teologia la Cambridge. Călătoria sa de cinci ani la bordul lui Beagle l-a consacrat inițial ca geolog ale cărui observații și teorii au susținut teoriile actualiste ale lui Charles Lyell. Publicarea jurnalului său de călătorie l-a făcut celebru. Intrigat de distribuția geografică a faunei sălbatice și de fosilele din care strânsese exemplare în timpul călătoriei sale, el a studiat transformarea speciilor și și-a conceput teoria selecției naturale în 1838. A fost puternic influențat de teoriile lui Georges-Louis Leclerc. de Buffon.
După ce a observat că alții au fost considerați drept eretici pentru că au prezentat idei similare, el și-a expus teoriile doar către cei mai intimi prieteni ai săi și a continuat să-și dezvolte cercetările pentru a preveni obiecțiile care i se vor face inevitabil. În 1858, Alfred Russel Wallace i-a trimis un eseu care descria o teorie similară, care l-a determinat să-și facă cunoscute teoriile într-o prezentare comună. Cartea sa din 1859, Originea speciilor, a făcut din evoluția prin ascendența comună explicația științifică dominantă pentru diversificarea speciilor naturale. El a examinat evoluția umană și selecția sexuală în Descendența omului și selecția în raport cu sexul, urmate de Exprimarea emoțiilor la om și animale. Cercetările sale asupra plantelor au fost publicate într-o serie de cărți, și în ultima sa lucrare a studiat râmele și acțiunea lor asupra solului.
Include texte traduse și adaptate din Wikipedia
Războiul electronic și inteligența artificială
Războiul electronic este o componentă critică a operațiunilor militare moderne și a suferit progrese semnificative în ultimii ani. Această carte oferă o privire de ansamblu asupra războiului electronic, a dezvoltării sale istorice, a componentelor cheie și a rolului său în … Citeşte mai mult
Teoria specială a relativității
Teoria relativității speciale a fost propusă în 1905 de Albert Einstein în articolul său „Despre electrodinamica corpurilor în mișcare”. Titlul articolului se referă la faptul că relativitatea rezolvă o neconcordanță între ecuațiile lui Maxwell și mecanica clasică. Teoria se bazează … Citeşte mai mult
Distincția dintre falsificare și respingere în problema demarcației la Karl Popper
În ciuda criticilor teoriei falsificabilității propuse de Karl Popper pentru demarcarea între știință și ne-știință, în principal pseudoștiință, acest criteriu este încă foarte util, și perfect valabil după perfecționarea lui de către Popper și adepții lui. Mai mult, chiar și … Citeşte mai mult
ion adrian
Si adaug inca ceva, reptand c tddesubt:
Bine ar fi daca s-ar da integral tot titlul opusului darwinian, necunoscut, cred eu chiar si profesorilor de biologie-naturale si totusi plin de semnificatii, lucru ce-l subliniez de cate ori am ocazia.
Si normal a fi fost sa fie astfel, cand Buffon cel admirat pe buna dreptate de Darwin a definit primul, corect, speciile de animale sexuate, definitia fiimd preluat aproape ad literam de Mayr in 1940 dar fara a-l citat !?, lucru, pe care ulterior(cca 1980) acesta l-a corectat.
ion adrian
Rescriu si ce am scris cu greseli poate fi eliminat ca eu nu pot face asta:
Bine ar fi daca s-ar da integral tot titlul opusului darwinian, necunoscut, cred eu chiar si profesorilor de biologie-naturale si totusi plin de semnificatii, lucru ce-l subliniez de cate ori am ocazia.e
ion adrian
Bine ar fi daca s-ar da tot titlul necunosut cred eu chiar si profsorilor de biologi-naturale si totui plin de semnificatii ,lucru ce-l subliniez de cate ori am ocazia