Etica prelucrării megadatelor (big data)

Acest articol ilustrează problemele care apar atunci când scenariile detaliate mai sus sunt examinate dintr-o perspectivă etică, ținând seama de nevoia unui individ de confidențialitate și de autodeterminare. Fiecare problemă etică va fi detaliată într-un paragraf care poartă același nume al problemei pe care o rezolvă.

Conștientizarea

Deoarece înregistrarea la serviciile online, cum ar fi crearea unei identități digitale sau abonamentul la un furnizor de identitate, sunt deseori tratate rapid și informațiile sunt furnizate parțial doar unui abonat în timpul acestui proces, conștientizarea tipului de date care sunt furnizate este adesea rar.

Această problemă este accentuată de posibilitatea ca utilizatorii să aibă posibilitatea de a utiliza o identitate digitală (de exemplu, profilul Facebook, identitatea Google) pentru a accesa din ce în ce mai des servicii de la terți. Acest lucru conduce la o utilizare mai rapidă și mai ușoară a resurselor online, dar, în același timp, creează opacitate cu privire la datele partajate între furnizorul de identitate și serviciul utilizat. Acest lucru devine și mai important dacă credem că furnizorii de identitate, în afară de detaliile restituite la momentul abonamentului, dețin, de asemenea, datele colectate în timpul navigării pe internet a unui utilizator în timp ce sunteți conectat. Aceste date sunt extrem de detaliate și personale.

Această utilizare a Big Data diminuează puterea și libertatea unui individ prin eliminarea condiției necesare de a cunoaște datele colectate și modul în care acestea sunt prelucrate. O creștere a gradului de conștientizare ar putea genera un grad mai ridicat de participare a cetățenilor, ceea ce ar duce la mai multe date disponibile pentru guverne și companii private într-un context etic al respectării demnității umane.

Controlul

După cum sa arătat deja în literatura de specialitate „indivizii se pot simți lipsiți de putere în relația cu datele. Acest lucru se datorează faptului că relația om-date este asimetrică; se pare că există o asimetrie de control cu ​​date care au mâna superioară „. Aceasta se referă la situația cu care se confruntă adesea utilizatorii atunci când decid că doresc ca o parte sau toate datele pe care le-au furnizat unui serviciu să fie șterse. Chiar și în cazul în care furnizorul de servicii a decis să urmeze cererea utilizatorului și să șterse efectiv toate datele, acest lucru nu poate afecta datele utilizatorului respectiv care au fost deja vândute altor companii sau au fost prelucrate puternic, ducând astfel la pierderea controlul asupra accesului la propriile date personale.

Așa-numitul drept de uitat este considerat în UE ca fiind unul dintre pilonii controlului unui individ asupra datelor sale personale și, după introducerea lui în principiu în 1995, a declanșat discuții, datorită și multor detalii practice să aplice acest principiu.

Încrederea

Încrederea a apărut ca un subiect complex în contextul actual al Big Data datorită multiplelor sale interdependențe cu chestiunea mai largă a confidențialității în general și a conștientizării. Una dintre trăsăturile cele mai proeminente ale încrederii este că, până în prezent, aceasta sa adresat în cea mai mare parte din perspectivă strict tehnologică. După cum sa arătat în literatura relevantă, încă nu avem o înțelegere deplină a modului în care instaurarea legăturilor de încredere are loc între ființe umane și în contextul computerelor desktop. Crearea de arhitecturi hardware și software care ar putea conduce la crearea unor legături de încredere între ființe umane și obiecte, de exemplu într-un context de IO, pare, așadar, încă departe în viitor.

Chiar și atunci când utilizarea serviciilor on-line mediază pur și simplu interacțiunea dintre oameni, ca în cazul intervențiilor de sănătate online, problemele de încredere sunt la baza acceptării de către utilizator a datelor personale („Pacienții trebuie să știe cine este în spatele unui avatar înainte de a schimba informație privată.”).

Proprietatea

O problemă mai complicată se referă la modul în care trebuie luate în considerare datele unui utilizator care au fost produse după prelucrarea setului de date originale: sunt ele încă date ale unui utilizator sau aparțin companiei care a efectuat analizele? Sau companiei care a colectat datele originale?

Această problemă a fost abordată prin limitarea locului în care are loc stocarea fizică a datelor, și anume a țărilor în care se află serverele, iar abordarea UE a fost aceea de a restrânge în mod progresiv posibilitatea ca datele cetățenilor UE să fie stocate în afara așa-numitele „Euro nor”. Această abordare lasă în continuare problema unde sunt stocate datele deja prelucrate și nu rezolvă dilema etică a modului în care proprietatea asupra datelor este definită în mod filosofic, înainte de a trece la o abordare mai degrabă a legii și a elaborării politicilor.

Supravegherea și securitatea

Din moment ce din ce în ce mai multe surse de date sunt disponibile, iar avansarea tehnologiei a făcut ca analiza datelor să fie mai ușoară și mai rapidă pentru a genera perspective, ideea că poziția noastră ar putea fi cunoscută într-un fel cunoscut de multe ori a devenit obișnuită. Utilizarea omniprezentă a circuitelor CCTV, cuplată cu capacitățile de poziționare GPS construite în dispozitive mobile și utilizarea cardurilor de credit și a cardurilor ATM pentru plăți și retrageri reprezintă doar câteva din mijloacele disponibile pentru urmărirea poziției cuiva în timp.

Această ușurință de urmărire a sporit siguranța (sau percepția acesteia) în întreaga Europă și permite un flux de lucru mai eficient și mai concentrat al forțelor de poliție în timpul anchetelor, dar acest lucru ar putea apărea la un cost. Supravegherea activă este o metodă extrem de eficientă de limitare a libertăților cetățenilor și a fost deja utilizată ca atare de guvernul totalitar pe parcursul istoriei UE. Atunci când supravegherea este efectuată de angajatori (de exemplu, prin controlul sau restricționarea accesului la site-uri web, prin încurajarea utilizării dispozitivelor unei companii prin instalarea de camere la locul de muncă), acest lucru ar putea duce la creșterea stresului lucrătorilor, ceea ce se traduce adesea într- . Conștientizarea posibilității de a fi urmărită în orice moment, în plus, creează un panopticon ideal în care acțiunile unui individ tind să se conformeze normei așteptate, așa cum se arată în experimentele pe teren.

Supravegherea este diagonală pentru întreaga societate și este nedirecțională, deoarece poate avea loc între nivelurile unei societăți sau într-un nivel în sine și poate fi de la nivelul superior la cel inferior sau invers. Aceste caracteristici au condus la crearea unei taxonomii de supraveghere în care sensu strictu de supraveghere (de sus în jos, cum ar fi un angajator asupra angajaților), supravegherea (de jos în sus, cum ar fi cetățenii care controlează inițiativele guvernului), supravegherea de la egal la egal deoarece utilizatorii Facebook se verifică profilul profilului și actualizările de stare) și auto-supravegherea (o persoană care înregistrează fiecare propria acțiune) au fost identificate.

Identitatea digitală

Crearea identităților digitale are avantajul evident de a genera posibilitatea de a accesa conținutul online și toate serviciile conexe prin intermediul acestora. Utilizarea pe scară largă a identităților digitale a creat un teren fertil pentru practica recuperării de pe web a informațiilor disponibile publicului despre o persoană (de exemplu, în urma unei cereri de locuri de muncă), pentru a genera perspective înainte de a le întâlni efectiv.

În timp ce acest proces, în limitele sale, este acceptat ca fiind legal, acesta are potențialul de a genera discriminare bazată pe reprezentarea unei persoane așa cum este reprezentată de datele ei, spre deosebire de sinele lor real, într-un proces cunoscut sub numele de dictatură a datelor în care ” nu mai sunt judecate pe baza acțiunilor noastre, ci pe baza a ceea ce toate datele despre noi indică că acțiunile noastre probabile pot fi „, iar interacțiunea personală este plasată într-un pas mai târziu după analiza identităților digitale.

Realitatea adaptată

De fiecare dată când am căutarea după cuvintele cheie utilizând un motor de căutare, achiziționarea unui articol de pe o piață online sau furnizarea unui detaliu personal unui furnizor de identitate, datele pe care le producem pot fi stocate. Prelucrarea și analiza datelor sunt cunoscute ca fiind utilizate în furnizarea, în timpul accesărilor ulterioare, a unor rezultate personalizate în ceea ce privește ordinea paginilor de rezultate afișate de motoarele de căutare, ofertele de marketing primite în casetele noastre de e-mail, reclamele care apar pe rețelele sociale și alte pagini de servicii, generând astfel o versiune mai îngustă și mai personalizată a experienței online a unui utilizator (așa-numitul „balon de filtrare”).

Unul dintre avantajele acestei personalizări extreme este că utilizatorul va găsi cel mai probabil ceea ce are nevoie într-o chestiune de câteva clicuri. Cu toate acestea, această lipsă de expunere la diferite aspecte, perspective și, în cele din urmă, idei pe termen lung ar putea reprezenta un factor puternic de împiedicare a creativității și dezvoltarea unei atitudini tolerante prin ruperea punctelor de referință necesare unei vieți politice și sociale comune.

De-anonimizarea

Această problemă a devenit proeminentă doar recent, datorită introducerii tehnicilor de dezintegrare anonimizate permise de creșterea puterii computaționale a computerelor personale moderne. Tehnicile tradiționale de anonimizare se concentrează pe date și urmăresc ca fiecare intrare de date să nu poată fi identificată prin eliminarea (sau înlocuirea) a informațiilor identificabile în mod unic (de exemplu, codul fiscal, numărul NHS). Deși este aparent eficientă, această metodă nu reușește să țină seama de statisticile puternice care se produc atunci când s-au alăturat seturi de date din diferite surse (de exemplu, liste de vot și profiluri de rețele sociale). Când faceți acest lucru, informații perfect anonime, cum ar fi data nașterii, pot fi combinate cu orașul de reședință și starea civilă pentru a identifica în mod unic o persoană cu grade diferite de certitudine.

Când este împins la extrem, profilarea poate deveni un instrument puternic, deși disconfort, așa cum se arată în celebrul studiu în care autorii au prezentat adaptarea unei tehnici de profilare geografică utilizată în criminologie la identificarea artistului britanic de artă stradală Banksy. Acest subiect a ridicat îngrijorări cu privire la gradul în care este permisă intruziunea în viața unui individ, precum și discuțiile privind securitatea și supravegherea.

Diviziunea digitală

Diviziunea digitală se referă la dificultatea accesării serviciilor furnizate prin utilizarea de noi tehnologii, cum ar fi Internetul, și dificultățile în a înțelege efectiv modul în care aceste procese funcționează datorită lipsei de cunoaștere a acestora. Una dintre problemele majore generate de diviziunea digitală este aceea care se referă la vânătoarea de locuri de muncă, deoarece în prezent se desfășoară în principal pe internet în moduri greu de înțeles de către cetățenii în vârstă care ar putea să se simtă neliniștiți în abordarea acestui nou mod de a aborda, de exemplu , pierderea locurilor de muncă. Aceasta este o problemă care are potențialul de a afecta porțiuni mari ale unei societăți, în special în ceea ce privește mobilitatea mai mare care face parte acum din piața muncii.

O situație similară se întâmplă în cazul cetățenilor în vârstă care abordează serviciile de dating online ca mijloc de găsire a unui nou partener, după pierderea unui partener de viață. Frustrarea ar putea apărea dintr-o nouă perspectivă asupra interacțiunilor sociale, care ar putea duce, în cele din urmă, la abandonarea și la retragerea socială.

Confidențialitatea

Confidențialitatea este un subiect cuprinzător care cuprinde aspectele discutate mai sus și implicațiile lor etice, deoarece în general se referă la posibilitatea de a ascunde informații personale și de a împiedica utilizarea acestora fără consimțământ, considerând că toate aceste aspecte au un impact asupra dreptului unui cetățean la confidențialitate .

Deși se poate argumenta că un cetățean ar fi dispus să renunțe la o parte din viața privată în schimbul unui nivel mai înalt de securitate și siguranță personală, nu poate fi asumat în siguranță pentru toată lumea și, în plus, utilizarea confidențialității ca un chip de negociere ar putea să fie considerat într-o oarecare măsură ineficient. Încurajarea intră și în joc atunci când vorbim despre intimitate, mai ales în domeniul medical, unde detaliile personale și comportamentale de cea mai mare importanță și existența unei legături de încredere între un pacient și colectorul de date (de exemplu medicul și personalul un spital) este esențială pentru bunăstarea acelui cetățean. Diferit față de situația examinată anterior, într-o astfel de situație este decizia de a nu oferi o informare completă a informațiilor solicitate care ar putea fi considerate neetice, deoarece acestea pot avea un impact direct asupra sănătății cetățenilor implicați direct și împiedică în mod indirect progresul în cercetare în acest domeniu, cu repercusiuni asupra altor persoane.

Datorită discreției personale în ceea ce privește utilizarea vieții private în acest moment ar putea fi o alegere sensibilă, aplicațiile bazate pe caz ale unui principiu sunt, totuși, riscante, deoarece lasă mult la interpretarea persoanelor implicate și o societate ordonată solicită clar linii directoare pentru a respecta dacă trebuie să oferim egalitatea de șanse și drepturi tuturor.

În tabelul de mai jos, este prezentată o schematică a locului în care se discută problemele etice discutate în cadrul fiecărei faze de viață a unei ființe umane.

• Faza de viata
  • SCENARIUL ACTUAL
    • PROBLEME ETICE
• Naștere
  • Prelevări prenatale
    • Conștientizarea
    • Consimţământ
    • Proprietate
    • intimitate
• copilărie
  • Educaţie
    • Control
    • intimitate
  • Divertisment
    • Conștientizarea
    • Consimţământ
    • Identitate digitală
    • Proprietate
    • intimitate
    • Încredere
• Adolescent
  • Servicii on-line
    • Conștientizarea
    • Consimţământ
    • Control
    • Identitate digitală
    • intimitate
    • Supraveghere
    • Realitate adaptată
    • Încredere
  • Comunicații mobile
    • Consimţământ
    • intimitate
    • Supraveghere
    • Securitate
• maturitate
  • Căutare de locuri de muncă
    • Conștientizarea
    • Consimţământ
    • De-anonimizare
    • Diviziunea digitală
    • Identitate digitală
    • Proprietate
    • intimitate
    • Încredere
  • Servicii bancare și asigurări
    • Conștientizarea
    • Control
    • De-anonimizare
    • Proprietate
    • intimitate

Sursa: European Economic and Social Committee, The ethics of Big Data : balancing economic benefits and ethical questions of Big Data in the EU policy context, European Economic and Social Committee, 2017, https://data.europa.eu/doi/10.2864/2748 . Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu