Teme de cercetare în filosofie: Neuroetică, neurodrepturi și neurodate

Neurotehnologiile (inclusiv interfețe creier–computer, sisteme de decodare sau stimulare) fac posibilă o „economă a datelor mentale”, ceea ce necesită o filosofie a intimității mentale și a autonomiei cognitive. În literatură, „neurodrepturile” sunt propuse ca extinderi/clarificări ale drepturilor existente; însă există și critici argumentate privind inflația de drepturi.

Întrebări-cheie

• Ce e distinct moral la neurodate față de date biometrice sau medicale?
• Ce concept de „integritate mentală” este operaționalizabil juridic?
• Cum prevenim utilizări coercitive (muncă, securitate, marketing) fără a bloca utilizări terapeutice?

Publicații/instrumente

Definiția și cartografierea „neurodrepturilor” (2021) și critica lor (2022) sunt repere conceptuale; documente de protecție a datelor, precum TechDispatch EDPS despre neurodata (2024), arată că subiectul a intrat în regulatoare europene la nivel tehnic, nu doar teoretic.

Implicații/politici

Domeniul atinge sănătate, drepturi fundamentale, piața dispozitivelor consumator BCI, și guvernanța datelor sensibile.

În finanțare, poate fi încadrat în proiecte „sănătate digitală”, protecția datelor, drepturi fundamentale, cu ancoraj în programe UE.

Subproiecte

• „Taxonomia intruziunii mentale”: definirea scalelor de intruziune și a pragurilor de acceptabilitate.
• „Neurodate și consimțământ”: modele de consimțământ dincolo de paradigma individualistă (riscuri colective).
• „Cadrul drepturilor”: când e justificată crearea de drepturi noi vs. reinterpretarea celor existente.