Home » Articole » Articole » Afaceri » Finante » Reforma impozitelor directe în România, 1990 – 2005

Reforma impozitelor directe în România, 1990 – 2005

postat în: Finante 0

100_lei._Romania,_2005_a

Dupa anul 1989, odata cu caderea regimului Ceausescu, finantele publice se aflau intr-un dezechilibru accentuat, asa cum era de altfel si economia.
 
 Trecerea de la economia de comanda la cea de piata necesita o ampla reforma in domeniul finantelor publice. Inainte de revolutie, bugetul de stat se sprijinea, in principal, pe prelevarile obligaorii de la unitatile eonomice care luat forma varsamintelor din beneficii, a impozitului pe circulatia marfurilor, a contributiilor la asigurarile sociale, etc; impozitele si taxele incasate direct de la populatie aveau o pondere redusa in totalul veniturilor bugetare, iar veniturile provenind de la institutiile politice erau insignifiante. Acest sistem rezidual al varsamintelor din beneficii la buget era nefiscal, avea un randament fluctuant si depindea de sarcinile de plan stabilite la nivel central si de gradul de realizarea acestora. Prin urmare, trebuia sa se introduca un sistem fiscal, care sa aiba la baza cote stabilite dupa criterii certe si, in consecinta, in 1990 a fost instituit, cu titlu experimental, impozitul pe beneficiul unitatilor economice de stat din toate ramurile economice, cu exceptia celor producatoare de energie electrica, carbune si minereuri, care erau scutite de plata acestuia. Impozitul se calcula in cote progresive, diferentiate in functie de nivelul rentabilitatii unitatii platitoare.
 
 In aceasta perioada nu se poate vorbi de o modificare esentiala a structurii impozitelor ci a fost un inceput de politica de degrevare a platii unor impozite.
 
 Incepand cu anii 1991, 1992 s-au adoptat noi reglementari fiscale si s-au inlocuit cele devenite necorespunzatoare noilor realitati ale unei incipiente economii de piata.
 
 Incepand cu 1991 a fost instituit impozitul pe profit. Potrivit noii legi, impozitul se calcula cu cote progrsive pe transee, diferentiale in functie de marimea profitului unitatii platitoare. Scala impunerii numara 67 de transee, ce mai redusa fiind de 5% pentru profit anual cuprins intre 25001 si 50000 lei, iar cea mai ridicata de 77% – se aplica la profitul care depasea 955 mln de lei.
 
 Noua reglementare plasa fiscalitatea care greva agentii economici din Romania peste nivelul celei intalnite in multe tari dezvoltate. Aceasta crea impresia unei impuneri impovaratoare la noi, care speria mediile de afaceri din strainatate, indepartand potentialii investitori, in loc sa ii atraga. Aceasta fiscalitate limita cresterea economica a Romaniei, nivelul investitiilor straine, si astfel era ingradita si politica monetara.
 
 Totusi, pentru atragerea investitiilor de capital strain in Romania, societatile comerciale cu participare straina si cele cu capital integral strain, erau scutite de impozitul pe beneficiu pe o perioada de doi ani de la realizarea de venituri impozabile, iar pentru urmatorii trei ani calendaristici, Ministerul Finantelor putea sa le aprobe reducerea impozitului cu 50%. Pentru partea din beneficiu care se investea in aceeasi societate sau intr-o alta societate din Romania cu participare romana, pentru un termen de cel putin cinci ani, era prevazuta reducerea impozitului pe beneficiu cu 50%.
 
 Spre sfarsitul anului 1991, sistemul de stabilire si percepere a impozitului pe profit s-a imbunatatit substantial, in principal prin renuntarea la impunerea progresiva si aplicarea unui sistem cu doua cote, iar in 1995 s-a stablit o singura cota de 28%, cu unele exceptii, printre care se numarau: veniturile din jocurile de noroc autorizate, veniturile Bancii Nationale Romana, etc.
 
 In 2000 a fost redusa cota de impozit pe profit de la 38 la 25 la suta. Odata cu reducerea cotei impozitului pe profit, Guvernul a decis si reducerea la doar 5 la suta a cotei impozitului pe profitul rezultat din exporturi. Abia aceasta masura a constituit o adevarata facilitate fiscala, care s-a reflectat imediat in cresterea exporturilor si, implicit, a veniturilor colectate la buget. Fiind stimulate de faptul ca din profitul rezultat de pe urma exporturilor, 95 la suta le revine, si nu doar 62 la suta, asa cum se intimpla pina in 1999, firmele au contribuit la cresterea volumului exporturilor. In fiecare luna din 2000, exporturile au fost cu 17,1 pina la 35,6 la suta mai ridicate decit in lunile corespunzatoare din anul trecut, reducind astfel soldul operatiunilor de comert exterior. In februarie, chiar, exporturile, cifrate la 824,4 milioane dolari, au depasit cu 59,4 milioane dolari importurile, situatie care nu s-a mai inregistrat de citiva ani. Conform datelor statistice, adoptarea masurii de reducere a impozitului pe profitul rezultat din exporturi a facut ca gradul de acoperire al importurilor din exporturi sa fie in primele 8 luni din acest an de 91 la suta, fata de 88,6 la suta in 1999, sau de 76 la suta in 1998.
 
 Odata cu trecerea la economia de piata si sistemul fiscal, in ceea ce priveste impozitul aplicat pe venitul persoanelor fizice a fost restructurat.
 
 La 1 aprile 1990 a fost introdus un sistem fiscal progresiv, cu cote diferentiate pe transe de venit, cuprinse intre 6% si 45%. In acelasi timp, s-a renuntat si la contributia persoanelor fara copii.
 
 Respectand a principiului echitatii fiscale, legea garanta un venit minim lunar net de 2.000 lei, prin diminuarea corespunzatoare a impozitului, in cazul cand, prin aplicarea cotelor de impozit, venitul lunar net, realizat la unitatea unde salariatul are functia de baza, se situa sub aceasta limita. Ulterior, prin republicarea legii, cotele de impozit si transele impozabile au fost modificate, cota minima de 5% fiind aplicata unui venit impozabil de pana la 2.700 lei, iar cea maxima, de 60%, fiind aplicata partii din venitul lunar impozabil care depasea 300.000 lei. Venitul lunar net minim garantat, realizat la unitatea unde salariatul are functia de baza s-a majorat la 7.600 lei.
 
 Numarul transelor de venit impozabil, limitele valorice ale acestora si cotele de impunere au fost modificate periodic. In privinta veniturilor obtinute de persoanele fizice din alte surse decat cele din salarii, acestea s-au impus, pana in 1997, in cote progresive pe transe, diferentiate in functie de natura venitului, potrivit unor reglementari de dinainte de 1989.
 
 Din 1 inauarie 2000 s-a trecut insa la impunerea globala a veniturilor, in cote progresive pe transee care putea fi regasita si in sistemul fiscal al tarilor cu ecnomie de paita si in special in tarile memebre ale Uniunii Europene.
 
 In 2004 cei care aveau venituri de pana la 28 milioane ROL, plateau 18% drept impozit pe venit, pentru cei cu venituri cuprinse intre 28 milioane ROL si 69,6 milioane ROL cota era de 23% si impozitul putea ajunge pana la 40% in conditiile in care venitul depasea suma de 156 milioane ROL

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *