În poker, o mână de poker reprezintă cea mai bună combinaţie de cinci cărţi pe care o poate forma un jucător în condiţiile specifice ale unei anumite variante de poker.
Ordinea diferitelor combinaţii de cărţi este aceeaşi pentru toate variantele de poker, variind doar probabilitatea lor. Principala modificare posibilă este folosirea unui Joker în unele variante, care poate modifica cea mai bună mână posibilă pentru o mână de cinci cărţi.
Cea mai bună mână într-un joc normal de poker este Chinta regală.
Reguli generale
Pentru două mâini de acelaşi rang, de obicei se consideră câştigătoare mâna cu cele mai mari cărţi. Ordinea descrescătoare a valorii cărţilor este următoarea: As – Popă – Damă – Valet – 10 – 9 – 8 – 7 – 6 – 5 – 4 – 3 – 2. O astfel de departajare este vitală în cazul în care doi jucători au câte două perechi de aceeaşi valoare, de exemplu. Într-un astfel de caz, mâna câştigătoare este decisă de valoarea celei de a cincea cărţi (kicker).
O mână constă întotdeauna din cinci cărţi. Prin urmare, în cazul a două chinte de valori egale, nu se mai pune problema ca cea de a cincea carte să decidă mâna câştigătoare, întrucât şi ea face parte din chintă, şi deci sunt egale ca valoare în cele două mâini.
.
În evaluarea mâinilor la poker, contează în primul rând rangul mâinilor formate, şi abia apoi, la ranguri egale, se ia în consideraţie valoarea cărţilor din cele două mâini. De exemplu, o mână care conţine trei doiari, este mai mare decât altă mână care conţine două perechi de aşi cu popi.
Nu există nicio ierarhie a simbolurilor cărţilor (culorile) care să influenţeze tăria mâinilor, inclusiv în cazul culorii (mână formată din cinci cărţi cu acelaşi simbol/culoare: treflă, caro, cupă sau pică).
Influenţa variantelor de poker asupra probabilităţilor mâinilor
Probabilităţile diferitelor mâini de poker depind de versiunea de poker jucată, de exemplu dacă se joacă poker cu cărţi comunitare, precum Texas Hold’em, sau poker clasic, precum Draw Poker.
Diferitele variante de joc se caracterizează prin faptul că există modalităţi diferite în fiecare caz pentru a ajunge la o mână de cinci cărţi. Numărul total de combinaţii se schimbă astfel în funcţie de tipul de joc. Atunci când se extrag pur şi simplu cinci cărţi dintr-un pachet de 52 de cărţi, există 2.598.960 combinaţii, iar pentru cele şapte cărţi din 52 la Texas Hold’em există deja 133.784.560 combinaţii posibile.
În general, dacă împărţiţi numărul de combinaţii pentru o mână la numărul total de combinaţii, rezultă şansa de a obţine acest tip de mână în jocul respectiv. Prin urmare, (cu unele excepţii), regula generală este: fiecare mână este cu atât mai valoroasă cu cât sunt posibile mai puţine combinaţii pentru a se obţine.
Atât capacitatea de a schimba cărţi, cât şi cea de a folosi cări comune pentru a forma mâna, influenţează probabilităţile de obicei mai mult în favoarea unor mâini mai bune. Astfel încât când se joacă Texas Hold’em, de exemplu, perechea este mai probabilă decat nicio pereche, dar este considerată în continuare mai mare decât nicio pereche, deoarece clasamentul mâinilor individuale rămâne neschimbat.
În cazul schimbului de cărţi ca şi în cazul folosirii de cărţi comune, strategia aleasă de către jucător se modifică corespunzător, întrucât probabilităţile sunt influenţate de fiecare modalitate specifică de joc.
Lasă un răspuns