
(Procesul spontan de conversie în jos parametrică poate diviza fotonii în perechi de fotoni de tip II cu polarizare reciprocă perpendiculară.)
Primul experiment care a verificat acțiunea înfricoșătoare la distanță a lui Einstein (inseparabilitatea cuantică) a fost finalizat cu succes într-un laborator de Chien-Shiung Wu și colegul I. Shaknov în 1949 și a fost publicat în ziua de Anul Nou în 1950. Rezultatul a demonstrat în mod specific corelațiile cuantice a unei perechi de fotoni.[1] În experimentele din 2012 și 2013, a fost creată corelația de polarizare între fotonii care nu au coexistat niciodată în timp.[2][3] Autorii au susținut că acest rezultat a fost obținut prin schimbarea inseparabilității între două perechi de fotoni inseparați după măsurarea polarizării unui foton din perechea timpurie și că demonstrează că non-localitatea cuantică se aplică nu numai spațiului, ci și timpului.
În trei experimente independente din 2013, s-a demonstrat că stările cuantice separabile comunicate clasic pot fi folosite pentru a transporta stări inseparate.[4] Primul test Bell fără lacune a fost susținut de Ronald Hanson de la Universitatea de Tehnologie Delft în 2015, confirmând încălcarea inegalității Bell.[5]
În august 2014, cercetătoarea braziliană Gabriela Barreto Lemos și echipa au reușit să „facă poze” obiectelor folosind fotoni care nu au interacționat cu subiecții, dar au fost inseparați cu fotoni care au interacționat cu astfel de obiecte. Lemos, de la Universitatea din Viena, este încrezător că această nouă tehnică de imagistică cuantică ar putea găsi aplicații acolo unde imagistica cu lumină scăzută este imperativă, în domenii precum imagistica biologică sau medicală.[6]
Din 2016, diverse companii, de exemplu IBM și Microsoft, au creat computere cuantice care le-au permis dezvoltatorilor și pasionaților de tehnologie să experimenteze în mod liber concepte de mecanică cuantică, inclusiv inseparabilitatea cuantică.[7]
Referințe
- Wu, C. ‘s.; Shaknov, I. (1950). „The Angular Correlation of Scattered Annihilation Radiation”. Physical Review. 77 (1): 136. Bibcode:1950PhRv…77..136W. doi:10.1103/PhysRev.77.136.
- Ma, Xiao-song; Zotter, Stefan; Kofler, Johannes; Ursin, Rupert; Jennewein, Thomas; Brukner, Časlav; Zeilinger, Anton (26 April 2012). „Experimental delayed-choice entanglement swapping”. Nature Physics. 8 (6): 480–485. arXiv:1203.4834. Bibcode:2012NatPh…8..480M. doi:10.1038/nphys2294. S2CID 119208488.
- Megidish, E.; Halevy, A.; Shacham, T.; Dvir, T.; Dovrat, L.; Eisenberg, H. S. (2013). „Entanglement Swapping between Photons that have Never Coexisted”. Physical Review Letters. 110 (21): 210403. arXiv:1209.4191. Bibcode:2013PhRvL.110u0403M. doi:10.1103/physrevlett.110.210403. PMID 23745845. S2CID 30063749.
- „Classical carrier could create entanglement”. physicsworld.com. 11 December 2013. Retrieved 14 June 2014.
- „Loophole-free Bell test | Ronald Hanson”. Archived from the original on 4 July 2018. Retrieved 24 October 2015.
- Gibney, Elizabeth (2014). „Entangled photons make a picture from a paradox”. Nature. doi:10.1038/nature.2014.15781. S2CID 124976589. Retrieved 13 October 2014.
- Rozatkar, Gaurav (16 August 2018). „Demonstration of quantum entanglement”. OSF.
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
ion adrian
Este evident ceva senzational dar cati il si intelg oare?