Rezumatul unei lucrări academice

Un rezumat este un scurt sumar al unui articol de cercetare, teză, recenzie, lucrări de conferință sau orice analiză aprofundată a unui anumit subiect, și este adesea folosit pentru a ajuta cititorul să stabilească rapid scopul lucrării. Atunci când este utilizat, un rezumat apare întotdeauna la începutul unui manuscris sau dactilografiat, acționând ca punct de intrare pentru orice lucrare academică sau cerere de brevet. Serviciile de abstractizare și indexare pentru diverse discipline academice au ca scop compilarea unui corp de literatură pentru acel subiect anume.

Termenii abstract, précis sau synopsis sunt folosiți în unele publicații pentru a se referi la același lucru pe care alte publicații l-ar putea numi „rezumat”. În rapoartele de management, un sumar executiv conține de obicei mai multe informații (și adesea mai multe informații sensibile) decât conține rezumatul.

Scop și limitări

Literatura academică folosește rezumatul pentru a comunica succint cercetări complexe. Un rezumat poate acționa ca o entitate de sine stătătoare în loc de o lucrare completă. Ca atare, un rezumat este folosit de multe organizații ca bază pentru selectarea cercetărilor care sunt propuse pentru prezentare sub formă de poster, platformă/prezentare orală sau prezentare de atelier la o conferință academică. Majoritatea bazelor de date bibliografice indexează doar rezumate, în loc să furnizeze întregul text al lucrării. Textele complete ale lucrărilor științifice trebuie adesea achiziționate din cauza drepturilor de autor și/sau a taxelor de editor și, prin urmare, rezumatul este un punct de vânzare semnificativ pentru retipărirea sau forma electronică a textului complet.

Rezumatul poate transmite principalele rezultate și concluzii ale unui articol științific, dar articolul cu text integral trebuie consultat pentru detalii despre metodologie, rezultatele experimentale complete și o discuție critică a interpretărilor și concluziilor.

Un rezumat permite să verifice un număr mare de lucrări pentru cele în care cercetătorul poate avea mai multă încredere că acestea vor fi relevante pentru cercetarea sa. Odată ce lucrările sunt alese pe baza rezumatului, acestea trebuie citite cu atenție pentru a fi evaluate pentru relevanță. În general, se consideră că nu trebuie să se bazeze citatele de referință doar pe rezumat, ci pe conținutul unei lucrări întregi.

Potrivit rezultatelor unui studiu publicat în PLOS Medicine, „acoperirea exagerată și inadecvată a rezultatelor cercetării în media de știri” este în cele din urmă legată de raportarea incorectă sau suprainterpretarea rezultatelor cercetării în multe concluzii abstracte. Un studiu publicat în JAMA a concluzionat că „inconsistența datelor între rezumat și corp și raportarea datelor și a altor informații exclusiv în rezumat sunt relativ comune și că o intervenție educațională simplă îndreptată către autor este ineficientă în reducerea acestei frecvențe.” Alte „studii care compară acuratețea informațiilor raportate într-un rezumat al revistei cu cea raportată în textul publicației complete au găsit afirmații care sunt incompatibile cu sau lipsesc din corpul articolului integral.”

Istorie

Istoria rezumării datează din momentul în care s-a simțit necesar să se sintetizeze conținutul documentelor pentru a face informațiile conținute în ele mai accesibile. În Mesopotamia, la începutul mileniului II î.e.n., plicurile de lut menite să protejeze documentele cuneiforme închise împotriva falsificării au fost înscrise fie cu textul integral al documentului, fie cu un rezumat. În lumea greco-romană, multe texte au fost rezumate: rezumatele operelor non-ficțiune erau cunoscute ca epitome, iar în multe cazuri singurele informații despre opere care nu au supraviețuit până la modernitate provin din epitomele lor care au supraviețuit. În mod similar, textul multor piese antice grecești și romane a început cu o ipoteză care a rezumat complotul piesei. Au fost extrase și documente nonliterare: papirusurile Tebtunis găsite în orașul egiptean antic Tebtunis conțin rezumate ale documentelor juridice. În timpul Evului Mediu, paginile textelor savante conțineau rezumate ale conținutului lor ca marginalia, la fel ca unele manuscrise ale Codului lui Iustinian.

Utilizarea rezumatelor pentru a sumariza documentele științifice își are originea la începutul anilor 1800, când secretarul Societății Regale înregistra scurte rezumate ale discuțiilor în procesul-verbal al fiecărei întâlniri, care erau denumite „rezumate”. Rezumatele Societății Regale din 1800 – 1837 au fost ulterior adunate și publicate în revista Philosophical Transactions a societății, primul grup apărând în 1832. Aceste rezumate aveau în general una sau mai multe pagini. Alte societăți scolastice au adoptat practici similare. Societatea Regală Astronomică (RAS) pare să fi fost prima care și-a publicat rezumatele: anunțurile lunare ale RAS lansate în 1827, care conțineau (printre altele) rezumate ale discuțiilor susținute la întâlnirile lor lunare; lucrările complete au fost publicate, luni sau ani mai târziu, în Memoirs of the RAS. Rezumatele RAS aveau între unu și trei paragrafe. În ambele cazuri, aceste rezumate timpurii au fost scrise de societatea resoectivă, nu de autorul lucrării. Poate că cel mai vechi exemplu de rezumat publicat alături de lucrarea pe care o rezumă a fost lucrarea din 1919 On the Irregularities of Motion of the Foucault Pendulum, publicată în Physical Review of the American Physical Society, care a publicat adesea rezumate ulterior. 12]

Drepturi de autor

Rezumatele sunt protejate de legea dreptului de autor la fel cum este protejată orice altă formă de discurs scris. Cu toate acestea, editorii de articole științifice pun în mod invariabil rezumate disponibile gratuit, chiar și atunci când articolul în sine nu este gratuit. De exemplu, articolele din literatura biomedicală sunt disponibile public la MEDLINE, care este accesibil prin PubMed.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)