În Argentina, la ora zero în prima zi a lunii ianuarie se bea cidru sau sampanie, australienii urându-şi reciproc un an nou fericit. Sărbătoarea se desfîşoară de obicei în familie, cu o masă bună cu diferite feluri de mâncare, între care tradiţionale sunt purcelul, carnea de vită, pasăre şi alcoolul. În următoarele minute, în special în cartiere, se deschide uşa spre stradă pentru a aprinde artificii şi a toasta cu vecinii.
În fiecare oraş importan din Australia se sărbătoreşte Anul Nou cu artificii, Parcul Gloucester din Perth este cel mai cunoscut loc pentru astfel de evenimente. În Brisbane se adună anual 50.000 de oameni în jurul râului Brisbane în oraş pentru a urmări focul de artificii. Festivităţile din Sydney sunt de obicei însoţite de o temă regăsită în spectacole de lumini şi prin simboluri uriaşe afişate la mijlocul Podului Harbour, adunând peste 1,5 milioane de oameni. Artificiile durează între 12 şi 25 minute şi sunt irmate de spectacole muzicale desfîşurate pe mai multe esplanade pe plajă. Datorită diferenţei de fus orar, în Australia Anul Nou vine cu câteva ore mai repede decât în emisfera nordică.
În Austria, ajunul Anului Nou este sarbatorit de obicei cu prietenii şi familia. Exact la miezul nopţii, toate programele de radio şi televiziune operate de către ORF transmit dangătul clopotului Pummerin de la Catedrala Sf. Ştefan din Viena şi apoi, imediat, „Donauwalzer” (Dunărea albastră) de Johann Strauss II , pe ritmurile căreia mulţi oamenii dansează, petrec sau se distrează pe stradă. Mulţimi mari se adună pe străzile din Viena, unde guvernul municipal organizează o serie de concerte. Focurile de artificii sunt aprinse atât de autorităţi cât şi de oameni, pe stradă sau în locuri amenajate.
În Canada, tradiţiile de Anul Nou şi festivităţile variază de la regiune la regiune. În general, Anul Nou în Canada este o sărbătoare socială. În zonele metropolitane importante, cum ar fi Toronto şi Montreal, se întâmpină Noul An cu muzică şi focuri de artificii. Revelionul este de asemenea un eveniment important în Canada. În unele locuri, cum ar fi în mediul rural din Quebec, oamenii pescuiesc la copcă de Anul Nou şi beau cu prietenii lor, până la primele ore ale zilei de 1 ianuarie.
În China, deşi festivităţile de Anul Nou Lunar se desfăşoară la câteva săptămâni după noul an, Anul Nou se sărbătoreşte încă în unele zone, cu focuri de artificii şi concerte de rock.
În Cehia, Silvestr este cea mai zgomotoasă zi a anului. Oamenii se dotează cu focuri de artificii şi şampanie pentru toastul de la miezul nopţii şi mănâncă, beau şi sărbătoresc cu prietenii în baruri, cluburi, pe străzi sau în pieţe. În oraşele mai mari şi mai ales la Praga, artificiile sunt declanşate în plină zi, chiar înainte de prânz, frecvenţa lor crescând continuu până la miezul nopţii. În primele minute după miezul nopţii, oamenii toastează urându-şi reciproc un an nou fericit şi se duc afară pentru a aprinde focuri de artificii sau a privi la artificiile altora. Toate canalele TV importante transmit emisiuni de divertisment, înainte şi după numărătoarea inversă de la miezul noptii, care este urmat de imnul naţional. Preşedintele îine discursul său de Anul Nou în dimineaţa noului an.
În Danemarca se sărbătoreşte ajunul Anului Nou, nytårsaften în daneză, cu familia, sau, mai frecvent în zilele noastre, cu prietenii apropiaţi, cu focuri de artificii si şampanie. Masa de seară în Ajunul Anului Nou este adesea mult mai restrânsă. Deserturile tradiţionale includ tortul Marzipan. Regina ţine un discurs la televizor cu ocazia Anului Nou. Punctul culminant este atunci când ceasul de pe Primăria oraşului Copenhaga ajunge la doisprezece, şi mii de oameni se adună în piaţă şi aprind artificii. Postul de televiziune naţional, DR1, transmite filme specifice.
În Franţa, Ajunul Anului Nou este numit „la Saint-Sylvestre„. Sărbătoarea ajunului Anului Nou este numită Revelionul Saint-Sylvestre. Ea include de obicei preparate speciale precum pateu de gâscă, fructe de mare, stridii şi băuturi precum şampania. Celebrarea poate fi o cină simplă, intimă, cu prietenii şi familia, sau o serată la restaurant. În ziua de Anul Nou prietenii se sărutăr şi îşi fac urări, cele mai importante fiind „Bonne Annee„, „Bonheur, Sante, Amour, Argent” („Fericire, Sănătate, Dragoste şi Bani”). Uneori se mănâncă deserturi din îngheţată. Vacanţa se încheie pe 6 ianuarie de Bobotează, sau Ziua Regelui.
În Germania Ajunul Anului Nou este numit Silvester pentru că 31 decembrie este ziua de sărbătoare a Sf. Papă Silvestru. În fiecare an, la Berlin se găzduieşte una dintre cele mai mari sărbători de Anul Nou din toată Europa, urmărită de peste un milion de persoane. Punctul focal este Poarta Brandenburg şi focurile de artificii de la miezul nopţii din acel loc. Germanii au reputaţia că cheltuiesc sume mari de bani pe petarde şi focuri de artificii, care se vîd în toată ţara în această noapte. Când ceasul bate miezul nopţii, germanii toastează cu un pahar de Sekt (vin spumos german) sau şampanie.
În Marea Britanie se întâmpină în mod tradiţionalAnul Nou cu clopoţei de Big Ben. În multe oraşe sunt focuri de artificii şi petreceri stradale, în special în Londra şi Edinburgh. În Londra focul de artificii este centrat în jurul London Eye. În Ţara Galilor festivităţile de Anul Nou sunt cunoscute sub numele de Calennig. Tradiţia de a oferi cadouri şi bani în ziua de Anul Nou este un obicei străvechi, care supravieţuieşte chiar şi în prezent, deşi în zilele noastre se obişnuieşte să se dea mai mult pâine şi brânză. Scoţia sarbatoreste Anul Nou ca Hogmanay, cu prietenii sau membrii familiei care merg pe la alte case cu un cadou, de obicei whisky şi, uneori, o bucată de cărbune.
În Islanda „Gleðilegt nýtt ar” este urarea „An nou fericit” în islandeză. Cele mai mari evenimente legate de Anul Nou sunt, de obicei, în zona Reykjavik. Focurile de artificii sunt foarte populare în Islanda, ca şi focurile de tabără care sunt adesea însoţite de spectacole, evenimente muzicale si, uneori, mese festive.
În Irlanda, Ajunul Anului Nou – în irlandeză, Oíche Chinn Bliana, Oíche na Coda Moire sau Oíche Chaille – se sărbătoreşte modest în marile oraşe. Anul 2009 a fost marcat doar de un dangăt de clopote de biserică şi focuri de artificii.
În Italia, în Ajunul Anului Nou („capodanno„, cap de an, sau Noaptea San Silvestro) există o serie de ritualuri, cum ar fi purtarea lenjerie de corp de culoare roşie şi a scăpa de obiecte vechi sau neutilizate prin fixarea lor la fereastra, ultima fiind o veche tradiţie, urmată de puţini oameni astăzi. Cina este adesea mâncată cu părinţii şi prietenii. Aceasta include adesea zampone sau cotechino (un fel de cârnat italian aromat) şi linte. La opt şi jumătate noaptea, Preşedintele Republicii felicită italienii într-un mesaj televizat La miezul nopţii se aprind focuri de artificii în toată Italia.
În Olanda Ajunul Anului Nou este numit Oud en Nieuw („Vechi şi Nou”), sau pur şi simplu Oudejaarsavond („Seara anului vechi”), şi este de obicei sărbătorit ca o seară confortabilă cu familia sau prietenii. Produse alimentare tradiţionale gustare sunt oliebollen (găluşte de petrol) şi appelbeignets (gogocu felii de mere). Mulţi oameni aprind artificii, care sunt la vanzare cu câteva zile înainte, oraşele nu organizează artificii proprii. Transportul public se închide complet (singura dată programată în cursul anului) aproximativ între 20:00 şi 01:00.
Celebrarea de Anul Nou in Polonia este plină de animaţie. În mod traditional, polonezii şi-au dedicat fiecare zi din calendar la un sfânt special pentru adoraţie şi devotament. 31 decembrie este numit după Sf. Silvestru, şi, astfel, a doua zi este denumită în mod obişnuit ca „Sylvester„. Festivităţle cele mai notabile au avut loc în Piaţa principală – Rynek din Cracovia. Aici, mii de persoane sărbătoresc Anul Nou cu muzică şi artificii lansate peste Bazilica Sf. Maria.
În Rusia Anul Nou se sărbătoreşte în familie şi cu prietenii apropiaţi. Celebrarea începe de obicei una sau două ore înainte de miezul nopţii şi tradiţia comună este de a-ţi lua „rămas bun de la vechiul an”, amintindu-ţi de cele mai multe evenimente importante din ultimele douăsprezece luni. La 23.55 începe discursul preşedintelui la TV, urmat de spectacole populare de Anul Nou TV („Goluboy Ogonek„). Există o tradiţie în a asculta clopotul ceas de la Kremlin („Kuranty„) de care bate de douăsprezece ori. În timpul acestor ultimele 12 secunde ale anului oamenii păstrează tăcerea şi îşi pun dorinţele lor pentru anul viitor. După care se bea şampanie şi se serveşte o cină bogată, urmată de concerte, vizionarea TV, şi distracţie. Unii oameni aprind artificii şi pleacă în vizită la prietenii şi vecinii lor. Cum zilele 30 şi 31 decembrie sunt lucrătoare, se organizează mici petreceri şi la locul de muncă. Există o superstiţie veche că, dacă primul vizitator (mai ales unul neaşteptat) pe 1 ianuarie este un bărbat, va fi un an bun. Oamenii, de asemenea, încearcă să înceapă noul an fără datorii.
În Serbia Anul Nou este în mod tradiţional foarte sărbătorit. Familiile sărbătoresc Anul Nou cu o abundenta de produse alimentare. Pomii de Crăciun decoraţi predomină de Anul Nou, numit „novogodišnja (Anul Nou) Jelka”. În jurul sau după miezul nopţii, „Deda Mraz” (Bunicul Frost) vizitează casele şi lasă cadouri sub pomii de Crăciun, care vot fi găsite şi despachetate apoi dimineaţa dacă familia doarme. Restaurantele, cluburile, cafenelele şi hotelurile sunt de obicei pline de sărbătorile de Anul Nou cu alimente şi muzică live. Festivităţile sârbeşti de Anul Nou sunt cele mai cunoscute pentru festivităţile în aer liber de la Belgrad şi mai multe alte oraşe mari, cum ar fi Novi Sad şi Niš.De la mijlocul lunii decembrie, oraşele sunt decorate şi lumninile aprins.e Decoratiunile rămâne până în ianuarie. La 1 ianuarie, strada centrală Svetogorska este închisă pentru trafic fiind inima sărbătorilor, cu mâncare şi băuturi calde servite şi teatru în aer liber, în timp ce familiile cu copii, precum şi politicienii (de multe ori inclusiv Preşedintele) merg pe jos pe stradă. Prima seară din ianuarie este rezervată pentru aşa-numitele „reluări”, o repetare a nopţii precedente; oamenii merg adesea la club, prieteni sau pieţe în cazul în care acolo au fost ultima noapte, pentru a sărbători încă o dată.
În Spania Ajunul Anului Nou (Nochevieja sau Fin de Año în limba spaniolă, Cap d’Any în catalană, Cabo d’Anyo în aragoneză) festivităţile încep de obicei cu o cină în familie, în mod tradiţional cu creveţi şi miel sau clapon. Tradiţia spaniolă spune să se poarte lenjerie de corp nou, roşu în ajunul Anului Nou, care aduce noroc. Numărătoarea inversă este dată de ceasul clădirii Casa de Correos în Piaţa Puerta del Sol din Madrid. Este un obicei să se mânce doisprezece boabe de struguri, câte unul pentru fiecare bătaie a ceasului. După ce ceasul s-a oprit, oameni se salută reciproc şi toastează cu vin spumant, cum ar fi cava sau sampanie, sau alternativ cu cidru. După cina în familie, mulţi tineri petrec Anul Nou prin baruri, discoteci şi alte locuri similare. Peterecerile durează de obicei până în dimineaţa următoare. Devreme dimineaţa următoare, spaniolii se adună pentru a lua micul dejun tradiţional de iarnă churros con ciocolata (ciocolată caldă şi produse de patiserie prăjite).
În Statele Unite, Ajunul Anului Nou este o sărbătoare socială majoră. Unul din oraşele de destinaţie de top pentru Anul Nou este New York City. Petrecerea America din Las Vegas este de asemenea o atracţie, faimosul Las Vegas Strip fiind închis pentru vehicule şi artificii sunt ansate de pe numeroase acoperişuri. În ultimii 100 de ani „mingea care cade” de pe acoperişul One Times Square din New York City este difuzată în toată America (şi retransmisă în multe alte ţări), ca o componentă majoră a celebrării Anului Nou. Mingea de cristal Waterford de 15,386 kg şi 3,7 m diametru de deasupra Times Square este coborâtă, începând de la 23:59:00, şi ajunge în partea de jos a turnului după 60 secunde, la miezul noptii ( 0:00:00). Acest lucru se repetă în multe oraşe din Statele Unite. Între 1981 şi 1988, în New York se cobora un măr cu dimensiuni mărite, ca recunoaştere a numelui său. Acesta este denumit „big apple”, ca şi oraşul, obiceiul avându-şi originea în semnalele pentru amiază folosite în porturi.
În Turcia se folosesc numeroase decoraţiuni, Crăciunul şi Bairamul fiind sărbători seculară aici. Casele şi străzile sunt luminate în lumini strălucitoare, şi se etalează diverse practici tradiţionale turceşti estetice. Mici cadouri sunt schimbate, şi se organizează cine fastuoase în familie şi cu prietenii, cu mâncare specială.
Lasă un răspuns