Sarmaua (sarma сарма, plural sarme сарми în majoritatea limbilor slave, şi sarmale în limba română), este un cuvânt utilizat pentru a descrie un preparat culinar din carne tocată (de porc dar şi de vită, oaie, pasăre sau chiar peşte în zona Deltei mai ales), amestecată cu orez şi cu alte ingrediente şi învelită în foi de varză sau de viţă, în forma unor rulouri. Se serveşte de obicei cu mămăligă şi smântână.
Se pot face sarmale şi de post, înlocuind carnea din umplutură cu ciuperci, soia, legume tocate, păsat de porumb, sau chiar bucăţele de pâine (la alegere sau în diferite combinaţii după gust).
Varza folosită la prepararea sarmalelor poate fi proaspătă sau acră (murată rapid sau pentru a fi păstrată peste iarnă). Sarmalele se mai pot prepara cu foi (frunze) de podbal, ştevie, spanac sau (în unele zone) hrean. La servire, smântâna poate fi înlocuită cu iaurt sau (mai ales în Ardeal) cu lapte covăsit (iaurt preparat în casă).
La masă, sarmalele de post se servesc cu sos de roşii, ceapă verde sau salată de ceapă uscată.
Sarmalele cu păsat sunt “de post” dar pot fi şi “de frupt” dacă li se adaugă la împachetat căte o felie de costiţă sau jambon afumat în mijlocul umpluturii.
Gurmanzii sunt de părere că sarmalele sunt mai gustoase dacă se fierb într-un ceaun din fontă, la foc domol, dacă la fundul ceaunului şi printre sarmale se pun bucăţi de şorici afumat sau chiar un ciolan de porc afumat, multe frunze de cimbru şi mărar şi mai ales dacă se consumă după ce “stau” 2-3 zile.
În unele sate din Munţii Apuseni, (unde se mai păstrează denumirile de sarmă şi sarme), ţăranii pun printre sarmale, bucăţi de călbaj, un fel de caltaboş făcut cu bucăţi de carne amestecate în umplutura tradiţională şi bine afumat. (Wikipedia)
Lasă un răspuns