În metacomputing, WebOS şi sistemele de operare web sunt termeni care descriu servicii de reţele pentru procesarea distribuită la nivelul Internetului, ca în Proiectul WebOS de la UC Berkeley, şi Proiectul WOS. În ambele cazuri scala sistemului de operare web se extine pe Internet.
Termenii WebOS şi sistem de operare web au fost folosite mai pe larg şi cu ai mare popularitate în contextul „webului ca în HTTP„, şi pentru multe sensuri, de la sisteme singulare la colecţii de sisteme. În aprilie 2002, Tim O’Reilly vorbea de „sistemul de operare pe Internet emergent” ca o colecţie deschisă de servicii web.
Folosit în mod obişnuit pentrui colecţiile de sisteme, un sistem de operare web este diferit de sistemele de operare pe Internet prin aceea că este independent de sistemele de operare pe calculator individuale tradiţionale. Această concepţie de sistem reflectă o evoluţie a cercetării în domeniul sistemelor de operare pentru micşorarea continuă (de exemplu TinyOS şi Exokernel) şi caracterul distributiv /de ex., Inferno), şi pentru sisteme distribuite definite din ce în ce mai mult definite în termenii specificaţiei protocoalelor de reţea mai degrabă decât implementarea lor (de ex., Plan9’s 9P).
În cazul utilizării ca servicii de reţea singulare, sistemul de operare web este un alt nume pentru un Webtop, incluzând eyeOS, YouOS, G.ho.st, icloud, Stoneware webOS, şi DesktopTwo. Aceste servicii transformă calculatorul de birou într-un serviciu care rulează pe Internet, mai mult decât pe calculatorul local. Cum aceste servicii includ un sistem de fişiere şi un sistem de management al aplicaţiilor, ele se suprapun din ce în ce mai mult peste funcţionalitatea unui sistem de operare pe calculatorul tradiţional.
În cazul mediilor de aplicaţii pe calculatoare de birou sa transportabile, un sistem de operare web este un sistem de operare tradiţional focalizat pe suportul aplicaţiilor web, sau un sistem de operare de birou oferind doar acces pe web. Sisteme ca acestea sunt cunoscute sub numele de chioşcuri.
Lasă un răspuns