Figura 34.1 Pentru oameni, fructele și legumele sunt importante în menținerea unei alimentații echilibrate. (Credit: jarmoluk/Pixabay)
Toate organismele vii au nevoie de nutrienți pentru a supraviețui. În timp ce plantele pot obține moleculele necesare funcționării celulare prin procesul de fotosinteză, majoritatea animalelor își obțin nutrienții prin consumul altor organisme. La nivel celular, moleculele biologice necesare funcționării animalelor sunt aminoacizii, moleculele de lipide, nucleotidele și zaharurile simple. Cu toate acestea, alimentele consumate constau din proteine, grăsimi și carbohidrați complecși. Animalele trebuie să transforme aceste macromolecule în molecule simple necesare pentru menținerea funcțiilor celulare, cum ar fi asamblarea de noi molecule, celule și țesuturi. Conversia alimentelor consumate în nutrienții necesari este un proces în mai multe etape care implică digestia și absorbția. În timpul digestiei, particulele de alimente sunt descompuse în componente mai mici, iar mai târziu, sunt absorbite de organism.
Una dintre provocări în nutriția umană este menținerea unui echilibru între aportul alimentar, depozitarea și consumul de energie. Dezechilibrele pot avea consecințe grave asupra sănătății. De exemplu, consumul de prea multe alimente fără a cheltui multă energie duce la obezitate, care la rândul său va crește riscul de a dezvolta boli precum diabetul de tip 2 și bolile cardiovasculare. Creșterea recentă a obezității și a bolilor asociate face ca înțelegerea rolului dietei și al nutriției în menținerea sănătății să fie cu atât mai importantă.
Sistemele digestive
Animalele își obțin nutriția din consumul altor organisme. În funcție de alimentația lor, animalele pot fi clasificate în următoarele categorii: mâncători de plante (erbivore), mâncători de carne (carnivore) și cele care mănâncă atât plante, cât și animale (omnivore). Nutrienții și macromoleculele prezente în alimente nu sunt imediat accesibile celulelor. Există o serie de procese care modifică alimentele în corpul animal pentru a face nutrienții și moleculele organice accesibile pentru funcția celulară. Pe măsură ce animalele au evoluat în complexitatea formei și funcției, sistemele lor digestive au evoluat, de asemenea, pentru a se potrivi diferitelor nevoi alimentare.
Erbivorele sunt animale a căror sursă principală de hrană este vegetală. Exemplele de erbivore, așa cum se arată în Figura 34.2, includ vertebrate precum căprioarele, koala și unele specii de păsări, precum și nevertebrate precum greierii și omizile. Aceste animale au dezvoltat sisteme digestive capabile să manipuleze cantități mari de material vegetal. Erbivorele pot fi clasificate în continuare în frugivore (mâncători de fructe), granivore (mâncători de semințe), nectivore (mâncători de nectar) și folivore (mâncători de frunze).
Figura 34.2 Erbivorele, ca aceasta (a) căprioarele catâr și (b) omida monarh, mănâncă în principal material vegetal.
Carnivorele sunt animale care mănâncă alte animale. Cuvântul carnivor este derivat din latină și înseamnă literal „mâncător de carne”. Pisicile sălbatice precum leii, prezentate în Figura 34.3a și tigrii sunt exemple de carnivore vertebrate, la fel ca șerpii și rechinii, în timp ce carnivorele nevertebrate includ stele de mare, păianjeni și gărgărițe, prezentate în Figura 34.3b. Carnivorele absolute sunt cele care se bazează în întregime pe carnea animală pentru a-și obține nutrienții; Exemple de carnivore absolute sunt membrii familiei pisicilor, cum ar fi leii și gheparzii. Carnivorele facultative sunt cele care mănâncă și hrană non-animală pe lângă hrana animală. Rețineți că nu există o linie clară care să diferențieze carnivore facultative de omnivore; câinii ar fi considerați carnivore facultative.
Figura 34.3 Carnivore precum (a) leul mănâncă în principal carne. Buburuza (b) este, de asemenea, o carnivoră care consumă insecte mici numite afide.
Omnivorele sunt animale care mănâncă atât hrană de origine vegetală, cât și hrană de origine animală. În latină, omnivor înseamnă a mânca totul. Oamenii, urșii (prezentați în Figura 34.4a) și găinile sunt exemple de omnivore vertebrate; omnivorele nevertebrate includ gândacii și racii (prezentate în figura 34.4b).
Figura 34.4 Omnivore precum (a) ursul și (b) racii mănâncă atât hrană vegetală, cât și animală. (Credit a: modificarea lucrării lui Dave Menke; b: modificarea lucrării lui Jon Sullivan)
Sursa: Biology 2e, by OpenStax, access for free at https://openstax.org. ©2020 Rice University, licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu, © 2024 MultiMedia Publishing
ion adrian
Viata -evolutia materiei vii incpand cu LUCA, prima fiinta vie, prima vietuitoare.
Luca- nu-l stim dar nu se poate sa nu fi fost un prim organism monocelular care nu era un virsus .Virusul nu apartine vietii, ci doar o paraziteaza cu folos, fara folos sau in mod nociv. Unde exista virusi xia i viata.
Plantele fabrica substanta organica din substante mierale , apa, oxigen si/sau alte gaze si energia solara (pot intra in joc si alte energii dar sursa tuturor este energia solara si poate ca in viitor tot ce se intampla in aceasta zona a naturii poate fi cuprins, adia descris doar in/cu calcule energetice.
Animalele care nu sintetizeaza direct materia organica precum plantele ci doar o consuma ca ierbivore, carnivore sau omnivore si car desigur pot fi introdu in bilantul enrgetic global
Omul-poate singura fiinta noetica din Univers.