Stiluri de lucru în dezvoltarea web

Mai jos sunt doar câteva exemple de diferite metode de programare la locul de muncă. Aceasta nu este o listă exhaustivă, dar este menită să inducă o analiză personală a abordărilor care ar putea fi eficiente. Vom analiza exemple de stiluri bazate pe numărul de programatori – unul, doi sau mulți – pentru a demonstra modul în care programarea poate fi abordată pe măsură ce dimensiunile echipei se schimbă.

Dezvoltator unic

Numit și cowboy singuratic sau lup singuratic. În mod obișnuit, se găsesc în companiile mici, beneficiile de a fi un singur dezvoltator sunt că sunteți familiarizați cu întreaga bază a codului (cel puțin în timp ce o scrieți, nu trebuie să fiți de acord cu stilurile de codare , ramificarea sau integrarea codului, iar funcțiile și clasele dvs. sunt construite în funcție de ceea ce specificați.

Totuși, căderile sunt mari. O a doua pereche de ochi sau o minte proaspătă vă pot ajuta să găsiți erorile mai repede, sarcina lucrării este în întregime a dvs. și orice probleme de securitate sau erori de care nu sunteți conștienți pot fi găsite într-un mod nefericit, de către un utilizator final sau un vizitator rău intenționat.

Programare în tandem

Uneori denumită programare Holmes & Watson, programarea asociată este practica de a atribui doi programatori la aceeași sarcină și de a-i face (destul de literal) să lucreze unul lângă altul. Acest lucru permite unei persoane să scrie în timp ce cealaltă are în vedere interacțiunile de cod, urmărește erorile și ține evidența sarcinilor. Prin modificarea programatorului din pereche care conduce la intervale diferite, ambii programatori sunt capabili să contribuie și să învețe unul de la celălalt. Susținătorii acestui model vor evidenția studii care arată scăderi ale bug-urilor, performanță crescută (la urma urmei, este mai greu să te strecori în acea postare de pe Facebook când colegii îți folosesc în mod regulat ecranul), cunoștințe sporite între membrii personalului și mai puține distrageri.

Această abordare poate funcționa sau nu în funcție de cultura prezentă, iar plata a doi membri ai personalului pentru a finaliza o sarcină poate fi mai costisitoare, compensând eventual timpul de programare redus. Deciziile de asociere slabe (de exemplu, doi programatori cu puțină experiență) și alți factori, cum ar fi abordarea concediului medical și a vacanțelor care întrerup echipele, pot reduce, de asemenea, beneficiile potențiale ale acestei abordări.

Dezvoltarea în echipă

Dezvoltarea în echipă permite ca activitatea implicată într-un proiect să fie dispersată între un grup de indivizi (un pas necesar pentru majoritatea proiectelor la scară largă) și reduce timpul de dezvoltare general. O echipă cu diviziuni de muncă bine definite care aderă la un set convenit de metode poate fi un grup extrem de eficient.

Problemele apar atunci când acordurile privind munca sau metoda sunt prost definite sau nu sunt respectate. Ele pot apărea, de asemenea, din probleme personale sau conflicte de personalitate, iar la echipele dispersate fizic pot găsi apare probleme cu diferențele de fus orar, limitările metodelor de comunicare și timpul de „întârziere” crescut cauzat de faptul că nu sunt față în față pentru o comunicare imediată.

Sursa: Michael Mendez, The Missing Link – An Introduction to Web Development and Programming (CC BY-NC-SA 3.0 License), Published by Open SUNY Textbooks, Milne Library (IITG PI), State University of New York at Geneseo. Traducere de Nicolae Sfetcu

Articol publicat sub licență CC BY-NC-SA 3.0