Studii de recepția schimbărilor climatice în antropologie

Ultimul deceniu a cunoscut o atenție antropologică sporită pentru înțelegerea schimbărilor climatice nu numai ca fenomen biofizic, ci și ca discurs care călătorește de la platformele internaționale de elaborare a politicilor către restul planetei. Analiza preluării discursului privind schimbările climatice se încadrează în subdomeniul emergent al studiilor de recepție a schimbărilor climatice. Câteva investigații antropologice se identifică în mod explicit ca studii de recepție; alții menționează termenul doar cu puține explicații.O gamă mai completă de studii antropologice și etnografii din discipline conexe tratează schimbările climatice ca pe o realitate discursivă, care nu este independentă de modul în care este intimată prin observarea aproape a mediului. Au apărut următoarele teme: limba și expertiza; locul și vulnerabilitatea; modernitate, moralitate și temporalitate; alteritate şi refuz. Interacțiunea dintre observație și recepție nu este încă bine înțeleasă și există spațiu pentru o sinteză metodologică și teoretică mai sistematică, luând în considerare lecțiile din geografiile lecturii și hermeneutica empirică. Prin explorarea problemei hermeneutice a menținerii integrității științifice în timp ce sunt deschise către alte moduri de cunoaștere, potențialul emancipator al studiilor de recepție a schimbărilor climatice constă în deschiderea spațiilor de cunoaștere pentru abordări multidirecționale și democratice de a trăi (cu) schimbările climatice. O agendă de cercetare interdisciplinară evidențiază potențiala generativitate a traducerii ca idiom pentru teorie și praxis legate de modul în care oamenii ajung să cunoască climatul (schimbarea) – atât prin implicarea perceptivă cu lumea naturală, cât și prin interpretări ale manifestărilor discursive.

Începutul fazei recente de implicare a antropologiei cu vremea și schimbările climatice din ultimele două până la trei decenii poate fi caracterizat în mare parte printr-o preocupare pentru studiile de observație. Obiectivul central al studiilor de observație este înțelegerea modului în care oamenii de pe tot globul observă – și, de asemenea, percep, experimentează, dau sens, se adaptează sau răspund la – schimbările în vreme și modelele climatice. De la apelul lui Peter Rudiak-Gould (2011) pentru o implicare suplimentară cu studiile de recepție, a existat o atenție antropologică din ce în ce mai mare pentru înțelegerea vremii și a climei, care provin nu numai din observarea senzorială directă sau de primă mână a vremii și a altor efecte ale modelelor climatice. Într-o lume din ce în ce mai interconectată, înțelegerea vremii și a climei provin, de asemenea, din informații indirecte sau de ordinul doi, „mediate de știință” și primite prin intermediul comunicatorilor, intermediarilor și traducătorilor, inclusiv oameni de știință, jurnaliști, -organizații guvernamentale (ONG-uri), consultanți, biserici, guverne și activiști. Ultimul deceniu a cunoscut o creștere a studiilor sociale ale receptării schimbărilor climatice ca narațiune științifică, discurs sau idee, care „călătorește” de la „centre de calcul” convenționaleși platforme internaționale de elaborare a politicilor către restul planetei. Aprecierea unui nou „imaginar planetar global” (Hastrup, 2013b) necesită o agendă de cercetare reînnoită care să exploreze schimbările climatice nu numai ca o experiență atmosferică trăită, ci și ca un „semn” lingvistic și „formă de viață”.

Ideea de climă nu a fost inventată odată cu nașterea științei moderne, ci a jucat un rol central în discursurile despre civilizația umană timp de milenii. O serie de condiții au permis apariția ideii contemporane de schimbări climatice la nivel internațional. În timp ce preocuparea publicului a venit ca urmare a mișcării ecologiste din anii 1960 și 1970, ideea unui climat global a primit o atenție publică pe scară largă ca obiect viabil de politică publică după căderea zidului Berlinului în 1989 (și o secetă severă din SUA în 1988). A devenit un mod de relații internaționale „o lume”, deoarece noile infrastructuri de cunoaștere au facilitat „gândirea globală” despre schimbările climatice. A apărut o „politică a pământului”, iar schimbările climatice au câștigat recunoaștere la nivel mondial la Summitul Pământului din 1992. Rayner și Heyward (2014) atrag atenția asupra „lucrării politice pe care ideea naturii o cheamă să o efectueze aici, nu în ultimul rând datorită luminii pe care o aruncă asupra diferitelor moduri în care schimbările climatice sunt percepute în diferite părți ale lumii” . Ideea schimbărilor climatice globale a câștigat din ce în ce mai mult potență politică, cu implicații pentru relațiile nord-sud și Sudul Global a devenit, din nou, „locul preocupării morale occidentale”.

Studiile de recepție a schimbărilor climatice în antropologie au contribuit la înțelegerea factorilor contextuali prin exemple empirice și etnografii ale adoptării, traducerii și/sau respingerii discursului și informațiilor științifice despre climă în contexte culturale diferite. Pentru a deschide noi căi pentru cercetare și reflecție interdisciplinară critică, trebuie să ne întrebăm ce putem învăța prin aducerea acestor abordări etnografice în conversație cu geografiile recepției, hermeneutica empirică și studiile literare – domenii care au o istorie îndelungată de a se ocupa de recepție. și diseminarea textelor. Doar câteva investigații antropologice se identifică în mod explicit ca „studii de recepție” și unii menționează termenul doar cu puține explicații.

Analiza sugerează că interacțiunea dintre observație și recepție nu este încă înțeleasă bine și că există loc pentru o sinteză metodologică și teoretică mai sistematică, luând în considerare lecțiile din domeniul hermeneuticii empirice, care explorează textul și „cititorul obișnuit” în relaţie dialectică. Prin combinarea observației cu recepția, sunt reunite două moduri diferite de aprehensiune, „angajarea perceptivă activă cu componentele locuirii în lume” și interpretările ideei de schimbări climatice.2 Deși aceste moduri sunt, în general, studiate izolat, analiza sugerează tot mai multe dovezi că interacțiunea lor are o influență importantă asupra faptului că și cum schimbările climatice devin semnificative și acționabile.

Sursa: de Wit, S., & Haines, S. (2022). Climate change reception studies in anthropology. Wiley Interdisciplinary Reviews: Climate Change, 13(1), e742. https://doi.org/10.1002/wcc.742, licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare © 2023 Nicolae Sfetcu