Pe vremuri, cele mai aprinse discuţii despre fotbal, sport în general, şi mai mult sau mai puţin despre politică, erau concentrate în unele zone din parcuri sau între blocuri, printre mesele de şah şi table. Acolo se făceau şi se desfăceau echipe, era înjurat jucătorul cutare, sau cozile de la lapte sau butelii de aragaz, se găseau soluţii ad-hoc pentru orice problemă, fie ea din sport sau socială. Oricum, nu se atingea nimeni de partid. Astfel de discuţii erau tabu. Dacă aducea cineva vorba despre astfel de lucruri sfinte, precum secretari de partid sau alte alea, se făcea gol în jurul lui.
Nu mai ştiu dacă în prezent mai exista astfel de focare de discuţii, dar ştiu sigur că interesul românilor pentru table a scăzut considerabil. Culmea, în condiţiile în care pe plan mondial tablele cunosc o dezvoltare explozivă, mai nou fiind chiar introduse ca joc de noroc în unele cazinouri.
Vă mai păstraţi îndemânarea?
Lasă un răspuns