În funcție de ceea ce se include sau se exclude în timp ce vorbim despre ECI, avem multe sau aproape deloc teorii. Dacă luăm în considerare ideea privind sistemele groupware, se pot obține multe informații interesante despre persoanele care lucrează la proiecte de colaborare, problemele cu care se confruntă și liniile directoare pentru proiectanții de sisteme. Una dintre lucrările notabile este realizată de Grudin, [9] care a stabilit opt principii de proiectare pentru dezvoltatorii de sisteme groupware.
Discuția de mai jos se bazează în principal pe unele dintre lucrările recente din domeniul cooperării susținute de calculator (CSCW), extragerea informației (IR) colaborativ, și ECI.
Definiții și terminologie
Literatura este plină de lucrări care utilizează termeni precum extragerea informațiilor colaborative, [10] [11] căutarea socială, [12] căutarea simultană, [13] căutarea exploratorie colaborativă, [14] co-navigarea, [15] comportamentul informațiilor colaborative , [16] [17] sinteza informațiilor colaborative, [18] și explorarea informațiilor colaborative, [19] [20] care sunt adesea utilizate în mod interschimbabil.
Există mai multe definiții ale unor astfel de termeni înrudiți sau similari în literatură. De exemplu, Foster [21] a definit IR colaborativ ca fiind „studiul sistemelor și practicilor care permit persoanelor să colaboreze în timpul căutării, examinării și extragerii informațiilor”. Shah [22] a definit ECI ca un proces de căutare în colaborare a informațiilor care sunt „definite în mod explicit între participanți, interactive și reciproc avantajoase”. Deși există încă o lipsă a unei definiții sau a unei terminologii care este universal acceptată, majoritatea sunt de acord că ECI este un proces activ, spre deosebire de filtrarea colaborativă, în care un sistem conectează utilizatorii pe baza implicării lor pasive (de exemplu, cumpărarea de produse similare pe Amazon).
Modele de colaborare
Foley și Smeaton [23] au definit două aspecte cheie ale explorării colaborative de informații ca diviziune a muncii și schimbul de cunoștințe. Împărțirea muncii permite căutătorilor colaboratori să abordeze probleme mai mari prin reducerea duplicării eforturilor (de exemplu, găsirea documentelor pe care un colaborator le-a descoperit deja). Împărtășirea cunoștințelor permite căutătorilor să se influențeze reciproc asupra activităților pe măsură ce interacționează cu sistemul de recuperare în urmărirea nevoii lor de informații (adesea în evoluție). Această influență poate apărea în timp real dacă sistemul de căutare colaborativă o acceptă sau poate avea loc într-o manieră asincronă, în cazul în care interacțiunea este structurată.
Teevan și colab. [24] a caracterizat două clase de colaborare, bazate pe sarcini vs. bazate pe trăsături. Colaborarea bazată pe sarcini corespunde unei colaborări intenționate; colaborarea bazată pe trăsături facilitează schimbul de cunoștințe prin asemănarea dedusă a nevoilor de informații.
Situații, motivații și metode
Una dintre problemele importante de studiat în ECI este instanța, motivul și metodele din spatele unei colaborări. De exemplu, Morris, [25] folosind un sondaj cu 204 lucrători în cunoștințe la o mare companie de tehnologie, a constatat că oamenilor le place și doresc adesea să colaboreze, dar nu găsesc instrumente specializate care să îi ajute în astfel de demersuri. Unele dintre situațiile pentru căutarea de informații colaborative în acest sondaj au fost planificarea călătoriilor, cumpărăturile și căutarea literaturii. Shah, [26] în mod similar, folosind interviuri personale, a identificat trei motive principale pentru care oamenii colaborează.
- Cerință / setare. Uneori, un grup de oameni sunt „obligați” să colaboreze. Exemplul include o fuziune între două companii.
- Diviziune a muncii. Lucrul împreună poate ajuta participanții să distribuie volumul de muncă. Exemplul include un grup de studenți care lucrează la un proiect de clasă.
- Diversitatea abilităților. Adesea oamenii se reunesc pentru că nu ar putea deține individual setul de competențe necesare. Exemplul include coautorizarea, în care diferiți autori pun diferite seturi de competențe în comun.
În ceea ce privește instrumentele și / sau metodele pentru ECI, atât Morris, cât și Shah au descoperit că e-mailul este în continuare cel mai utilizat instrument. Alte metode populare sunt întâlnirile față în față, chat-ul și apelurile telefonice sau de conferință. În general, alegerea metodei sau instrumentului pentru respondenții noștri depindea de situația lor (co-localizate sau la distanță) și de obiectiv (brainstorming sau lucrul pe zone independente).
Organizarea spațiu-timp a sistemelor și metodelor ECI
Modul clasic de organizare a activităților de colaborare se bazează pe doi factori: locație și timp. [27] Recent, Hansen și Jarvelin [28] și Golovchinsky, Pickens și Back [29] au clasificat, de asemenea, abordări ale IR colaborativ folosind aceste două dimensiuni ale spațiului și timpului. A se vedea „Browsing is a Collaborative Process”, [30] unde autorii descriu diverse activități ale bibliotecii pe aceste două dimensiuni. [31]
După cum putem vedea din această figură, majoritatea activităților de colaborare din bibliotecile convenționale sunt localizate și sincrone, în timp ce activitățile de colaborare legate de bibliotecile digitale sunt mai îndepărtate și sincrone. Filtrarea informațiilor sociale sau filtrarea colaborativă, așa cum am văzut mai devreme, este un proces care beneficiază de acțiunile altor utilizatori din trecut; astfel, se încadrează în domeniul asincron și în cea mai mare parte la distanță. În prezent, e-mailul servește și ca instrument pentru colaborarea asincronă între utilizatorii care nu sunt co-localizați. Chatul sau mesageria instant (reprezentate ca „internet” în figură) ajută la realizarea unei colaborări sincrone și la distanță.
Rodden, [27] în mod similar, a prezentat o clasificare a sistemelor CSCW utilizând forma interacțiunii și natura geografică a sistemelor de cooperare. Mai mult, Rodden și Blair [32] au prezentat o caracteristică importantă tuturor sistemelor CSCW – control. Potrivit autorilor, două mecanisme de control predominante au apărut în cadrul sistemelor CSCW: sistemele de teorie a actului de vorbire și sistemele bazate pe proceduri. Aceste mecanisme sunt strâns legate de tipul de control pe care sistemul îl poate susține într-un mediu colaborativ.
Adesea cercetătorii vorbesc și despre alte dimensiuni, cum ar fi intenționalitatea și profunzimea medierii (mediată de sistem sau mediată de utilizator), [29] în timp ce clasifică diverse sisteme CSI.
Control, comunicare și conștientizare
Trei componente specifice muncii în grup sau colaborării care sunt extrem de predominante în literatura CSI sau CSCW sunt controlul, comunicarea și conștientizarea. Aici vor fi evidențiate definițiile cheie și lucrările conexe pentru aceste componente. Înțelegerea rolurilor lor ne poate ajuta, de asemenea, să abordăm diverse probleme de proiectare cu sistemele ECI.
Control
Rodden a identificat valoarea controlului în sistemele CSCW și a enumerat o serie de proiecte cu schemele corespunzătoare pentru implementare pentru control. De exemplu, proiectul COSMOS [33] avea o structură formală pentru a reprezenta controlul în sistem. Au folosit roluri pentru a reprezenta oameni sau automate și reguli pentru a reprezenta fluxul și procesele. Rolurile oamenilor ar putea fi un supraveghetor, procesator sau analist. Regulile ar putea fi o condiție pe care un proces trebuie să o îndeplinească pentru a începe sau a termina. Datorită unei astfel de structuri văzute în proiecte precum COSMOS, Rodden a clasificat aceste sisteme de control drept sisteme bazate pe proceduri. Controlul penal a fost tot efortul de a căuta oameni și de a controla pe ceilalți în această metodă utilizată pentru persoanele cu înaltă responsabilitate.
Comunicare
Aceasta este una dintre cele mai critice componente ale oricărei colaborări. De fapt, Rodden (1991) a identificat sistemele de mesaje sau comunicații ca fiind clasa de sisteme din CSCW care este cea mai matură și cea mai utilizată.
Deoarece accentul este pus aici pe sistemele ECI care permit participanților săi să se angajeze într-o colaborare intenționată și interactivă, trebuie să existe o modalitate prin care participanții să comunice între ei. Ceea ce este interesant de remarcat este că, de multe ori, colaborarea ar putea începe prin a permite unui grup de utilizatori să comunice între ei. De exemplu, Donath & Robertson [34] a prezentat un sistem care permite utilizatorului să știe că alții vizualizează în prezent aceeași pagină web și să comunice cu acei oameni pentru a iniția o posibilă colaborare sau cel puțin o experiență de navigare în comun. Furnizarea de capacități de comunicare chiar și într-un mediu care nu a fost inițial conceput pentru realizarea colaborării este o modalitate interesantă de a încuraja colaborarea.
Conștientizare
Conștientizarea, în contextul CSCW, a fost definită ca „o înțelegere a activităților altora, care oferă un context propriei activități”. [35] Următoarele patru tipuri de conștientizare sunt adesea discutate și abordate în literatura CSCW: [36]
- Conștientizarea grupului. Acest tip de conștientizare include furnizarea de informații fiecărui membru al grupului despre statutul și activitățile celorlalți colaboratori la un moment dat.
- Conștientizarea spațiului de lucru. Aceasta se referă la un spațiu de lucru comun pe care grupul îl are unde să aducă și să discute concluziile lor și să creeze un produs comun.
- Conștientizarea contextuală. Acest tip de conștientizare se referă mai degrabă la domeniul aplicației, decât la utilizatori. Aici, dorim să identificăm ce conținut este util pentru grup și care sunt obiectivele proiectului curent.
- Conștientizarea periferică. Aceasta se referă la tipul de informații care au rezultat din istoria personală și colectivă a grupului și ar trebui să fie păstrată separat de ceea ce un participant vede sau face în prezent.
Shah și Marchionini [37] au studiat gradul de conștientizare oferit de interfață în căutarea de informații în colaborare. Ei au descoperit că trebuie să oferiți un tip de „conștientizare” corectă (nu prea puțin, nu prea mult și adecvat sarcinii), pentru a reduce costul coordonării și a maximiza beneficiile colaborării.
Referințe
- Grudin, J (1994). „Groupware and social dynamics: eight challenges for developers”. Communications of the ACM. 37 (1): 92–105. doi:10.1145/175222.175230. S2CID 10939046.
- Fidel, R., Bruce, H., Pejtersen, A. M., Dumais, S. T., Grudin, J., and Poltrock, S. (2000a). Collaborative Information Retrieval (CIR). The New Review of Information Behaviour Research, pages 235–247.
- Fernandez-Luna, J. M.; Huete, J. F.; Perez-Vazquez, R.; Rodriguez-Cano, J. C. (2010). „CIRLab: A groupware framework for collaborative information retrieval research”. Information Processing and Management. 46 (6): 749–761. doi:10.1016/j.ipm.2009.10.009.
- Evans, B. M. and Chi, E. H. (2008). Towards a model of understanding social search. In Proceedings of JCDL 2008 Workshop on Collaborative Exploratory Search, Pittsburgh, PA.
- Baecker, R. M. (1995). Readings in Human-Computer Interaction: Towards the Year 2000. Morgan Kaufmann.
- Pickens, J. and Golovchinsky, G. (2007). Collaborative Exploratory Search. In Pro- ceedings of Workshop on Human-Computer Interaction and Information Retrieval, pages 21–22, MIT CSAIL, Cambridge, Massachusetts, USA.
- Gerosa, L., Giordani, A., Ronchetti, M., Soller, A., and Stevens, R. (2004). Symmetric synchronous collaborative navigation. In Proceedings of the 2004 IADIS International WWW/Internet Conference, pages 1–7, Madrid, Spain.
- Reddy, M. C.; Jansen, B. J. (2008). „A model for understanding collaborative information behavior in context: a study of two healthcare teams”. Information Processing and Management. 44 (1): 256–273. CiteSeerX 10.1.1.163.6824. doi:10.1016/j.ipm.2006.12.010.
- Talja, S. and Hansen, P. (2006). Information sharing. New Directions in Human Information Behavior. Springer.
- Blake, C.; Pratt, W. (2006). „Collaborative information synthesis i: a model of information behaviors of scientists in medicine and public health”. Journal of the American Society for Information Science and Technology. 57 (13): 1740–1749. CiteSeerX 10.1.1.122.8976. doi:10.1002/asi.20487.
- Hertzum, M (2008). „Collaborative information seeking: The combined activity of information seeking and collaborative grounding”. Information Processing and Management. 44 (2): 957–962. doi:10.1016/j.ipm.2007.03.007.
- Shah, C. (2008). Toward Collaborative Information Seeking (CIS). In Proceedings of JCDL 2008 Workshop on Collaborative Exploratory Search, Pittsburgh, PA.
- Foster, J. (2006). Collaborative information seeking and retrieval. Annual Review of Information Science and Technology (ARIST), 40:329–356.
- Shah, C. (2009). Lessons and challenges for Collaborative Information Seeking (CIS) systems developers. In Proceedings of GROUP 2009 Workshop on Collaborative Information Behavior, Sanibel Island, Florida.
- Foley, Colum; Smeaton, Alan F. (2010). „Division of labour and sharing of knowledge for synchronous collaborative information retrieval”. Information Processing and Management. 46 (6): 762–772. doi:10.1016/j.ipm.2009.10.010.
- Teevan, Jaime; Morris, Meredith Ringel; Bush, Steve (2009). „Discovering and using groups to improve personalized search”. In Baeza-Yates, Ricardo; Boldi, Paolo; Ribeiro-Neto, Berthier; Cambazoglu, B. Barla (eds.). Proceedings of the Second ACM International Conference on Web Search and Data Mining. p. 15. doi:10.1145/1498759.1498786. ISBN 9781605583907. S2CID 7062883.
- Morris, M. R. (2008). A survey of collaborative web search practices. In Proceedings of SIGCHI Conference on Human Factors in Computing Systems, pages 1657–1660, Florence, Italy.
- Shah, C (2010). Working in Collaboration – What, Why, and How? Proceedings of Collaborative Information Retrieval workshop at CSCW 2010. Savannah, GA: February 7, 2010.
- Rodden, T (1991). „A Survey of CSCW Systems”. Interacting with Computers. 3 (3): 319–353. doi:10.1016/0953-5438(91)90020-3.
- Hansen, P.; Jarvelin, K. (2005). „Collaborative information retrieval in an information-intensive domain”. Information Processing and Management. 41 (5): 1101–1119. doi:10.1016/j.ipm.2004.04.016.
- Golovchinsky, G., Pickens, J., and Back, M. (2008b). A taxonomy of collaboration in online information seeking. In Proceedings of JCDL 2008 Workshop on Collaborative Exploratory Search, Pittsburgh, PA.
- „Browsing is a Collaborative Process”. 1996: 761–783. CiteSeerX 10.1.1.40.9584.
- Twidale, M. B. and Nichols, D. M. (1996). Collaborative browsing and visualisation of the search process. In Proceedings of Aslib, volume 48, pages 177–182.
- Rodden, T. and Blair, G. (1991). CSCW and distributed systems: the problem of control. In Proceedings of ECSCW, pages 49–64, Amsterdam, The Netherlands.
- Wilbur, S. B. and Young, R. E. (1988). The COSMOS project: a multi-disciplinary approach to the design of computer-supported group working. In Speth, R., editor, EUTECO 88: Research into Networks and Distributed Applications, Vienna, Austria.
- Donath, J. S. and Robertson, N. (1994). The sociable web. In Proceedings of WWW Conference, CERN, Geneva, Switzerland.
- Dourish, P. and Bellotti, V. (1992). Awareness and coordination in shared workspaces. In Proceedings of ACM CSCW, pages 107–114, Toronto, Ontario.
- Liechti, O.; Sumi, Y. (2002). „Editorial: Awareness and the WWW”. International Journal of Human-Computer Studies. 56 (1): 1–5. doi:10.1006/ijhc.2001.0512.
- Shah, C., & Marchionini, G. (2010). Awareness in Collaborative Information Seeking. Journal of American Society of Information Science and Technology (JASIST), 61(10), 1970-1986.
Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu
Lasă un răspuns