Utilizarea metadatelor în procesul de colectarea informațiilor și analitica

Fotografii

Metadatele pot fi scrise într-un fișier foto digital care va identifica cine îl deține, drepturile de autor și informațiile de contact, ce marcă sau modelul de cameră care a creat fișierul, împreună cu informații despre expunere (viteza de expunere, f-stop etc.) și informații descriptive, cum ar fi cuvinte cheie despre fotografie, făcând ca fișierul sau imaginea să fie căutată pe un computer și/sau pe Internet. Unele metadate sunt create de cameră, iar altele sunt introduse de fotograf și/sau software după descărcare pe un computer. Majoritatea camerelor digitale scriu metadate despre numărul de model, viteza obturatorului etc., iar unele vă permit să le editați; această funcționalitate a fost disponibilă pe majoritatea DSLR-urilor Nikon de la Nikon D3, pe majoritatea camerelor Canon noi de la Canon EOS 7D și pe majoritatea DSLR-urilor Pentax de la Pentax K-3. Metadatele pot fi folosite pentru a ușura organizarea în post-producție cu ajutorul formulării cheie. Filtrele pot fi folosite pentru a analiza un anumit set de fotografii și pentru a crea selecții pe criterii precum evaluarea sau timpul de captare.

Standardele de metadate fotografice sunt guvernate de organizații care dezvoltă următoarele standarde. Acestea includ, dar nu se limitează la:

IPTC Information Interchange Model IIM (International Press Telecommunications Council),
Schema de bază IPTC pentru XMP
XMP – Platformă extensibilă de metadate (un standard ISO)
Exif – Format de fișier imagine interschimbabil, întreținut de CIPA (Asociația Produselor pentru Camere și Imagini) și publicat de JEITA (Asociația Industriilor de Electronică și Tehnologia Informației din Japonia)
Dublin Core (Dublin Core Metadata Initiative – DCMI)
PLUS (Picture Licensing Universal System).
VRA Core (Visual Resource Association)

Telecomunicații

Informațiile despre orele, originile și destinațiile apelurilor telefonice, ale mesajelor electronice, ale mesajelor instantanee și ale altor moduri de telecomunicație, spre deosebire de conținutul mesajelor, reprezintă o altă formă de metadate. Colectarea în bloc a metadatelor de înregistrare a detaliilor apelurilor de către agențiile de informații s-a dovedit controversată după dezvăluirile de către agentul de informații Edward Snowden, cum ar fi NSA, care păstrează metadatele online ale milioanelor de utilizatori de internet timp de până la un an, indiferent dacă aceștia sunt sau nu persoane de interes.

Video

Metadatele sunt utile în special în videoclipuri, unde informațiile despre conținutul acestuia (cum ar fi transcrierea conversațiilor și descrierile text ale scenelor sale) nu sunt direct înțelese de un computer, dar unde este de dorit o căutare eficientă a conținutului. Există două surse în care sunt derivate metadatele video: (1) metadate colectate operaționale, adică informații despre conținutul produs, cum ar fi tipul de echipament, software-ul, data și locația; (2) metadate create de oameni, pentru a îmbunătăți vizibilitatea motorului de căutare, capacitatea de descoperire, implicarea publicului, și pentru a oferi oportunități de publicitate editorilor de videoclipuri. În societatea actuală, cele mai multe programe profesionale de editare video au acces la metadate. MetaSync de la Avid și Bridge-ul Adobe sunt două exemple principale în acest sens.

Pagini web

Paginile web includ adesea metadate sub formă de meta etichete. Descrierea și cuvintele cheie din meta etichete sunt utilizate în mod obișnuit pentru a descrie conținutul paginii Web. Elementele meta specifică, de asemenea, descrierea paginii, cuvintele cheie, autorii documentului și când documentul a fost modificat ultima dată. Metadatele paginii web ajută motoarele de căutare și utilizatorii să găsească tipurile de pagini web pe care le caută.