Zilele oraşului Orşova sunt aproape toate în poza asta de sus. 100 de kitsch-uri pe metru pătrat, întinse pe toată strada principală. Dacă ai văzut doi metri de vuvuzele, baloane, acadele şi căţeluşi de pluş, înseamnă că ai văzut totul. Aceleaşi aiureli care se duc peste tot pe unde găsesc fraieri care au impresia că de ziua localităţii lor trebuie musai să cheltuie bani.
Aşa că m-am hotărât să aştept prietenii în părculeţul de la intrarea în Pescăruş. Cea mai frumoasă zonă a oraşului. Intru în parc şi mă loveşte un miros urât, da’ urât rău, de îmi venea să vomit. „De la Dunăre,” îmi zic eu, „aruncă ăştia de toate în apă!”. Surpriză! După ce trec de cimişirul de pe alei şi ajung lângă apă, mirosul dispare. Revin în parc, şi încep să am spasme la stomac din cauza mirosului. Ce să fie oare?
Oricum, lângă parc sunt aşezate şi tonetele cu peşte, mici şi bere, aşa că nu avem nicio şansă să ne oprim acolo. Ne ducem la un restaurant lângă parc, cu mese pe un ponton pe Dunăre. Cel din poza de sus. Cam murdar pe acolo, dar nu prea tare, şi în plus se simţea plăcut briza apei. Ne aşezăm la o masă şi aşteptăm cam o oră să ne întrebe cineva ce e cu noi pe-acolo. Cele două chelneriţe nu aveau nicio treabă cu clienţii. Cotcodăceau uşor între ele, se mai învârteau una în jurul celeilalte, mai intrau din când în când în restaurant, dar ieşeau aşa cum intraseră, fără nimic în mâini…
Aşa că ne-am decis să mergem la restaurantul de alături, cel din poza de sus. Aici aveau o terasa plăcută, curată, servire promptă şi politicoasă, berea rece, şi mâncare grozavă.
Înainte de a pleca din Orşova, am trecut şi pe la Mănăstirea Sf. Ana, care era mai aglomerată decât de obicei, probabil din cauta sărbătorii în derulare a oraşului. Una din cele mai frumoase mănăstiri din ţară.
Pe drum, înainte de a ajunge în Drobeta Turnu Severin, am mai trecut şi pe la Mănăstorea Vodiţa. O mănăstire mai mică, dar de asemenea frumoasă, încadrată de munţi, dar tristă, fără niciun vizitator. La câteva sute de metri de actuala mănăstire, se găseşte locul unde se zice că a fost construită prima mănăstire ortodoxă din ţară, de către Nicodim. Se păstrează încă ruinele vechii mănăstiri, cu unele cruci cu simboluri mai degrabă păgâne, sau chiar dacice, după unii. Din păcate, poate cu bună intenţie, slujitorii mănăstirii au modificat terenul din jurul ruinelor vechii mănăstiri, pentru un acces mai uşor, dar cu un risc mult mai mare acum ca viiturile să erodeze solul şi să dărâme şi ce a mai rămas în picioare. Cineva de pe acolo zicea că de fapt intenţia mai marilor mănăstirii ar fi să cedeze locul respectiv pentru construcţia unor case particulare. Eu nu cred. Ar fi prea mare sacrilegiul.
Lasă un răspuns