Teoria și practica colectivismului oligarhic

”Teoria și practica colectivismului oligarhic” este o carte fictivă din romanul distopic Nineteen Eighty-Four (1949) al lui George Orwell. Cartea ar fi fost scrisă de Emmanuel Goldstein, principalul inamic al partidului de guvernământ al statului Oceania. Partidul îl înfățișează pe Goldstein ca pe un fost membru al Partidului Intern care a conspirat continuu pentru a-l detrona pe Big Brother și a răsturna guvernul. În roman, cartea este citită de protagonistul Winston Smith, care amintește că „Au fost… povești șoptite ale unei cărți groaznice, un compendiu al tuturor ereziilor, al căror autor Goldstein a fost și care au circulat clandestin aici și acolo. Era o carte fără titlu. Oamenii s-au referit la ea, dacă o făceau, ca pur și simplu „Cartea”.

(Orwell a modelat personajul lui Emmanuel Goldstein pe Leon Troțki, unul dintre liderii revoluției bolșevice)

În Nineteen Eighty-Four, protagonistul Winston Smith scrie un jurnal în care mărturisește crime de gândire, cum ar fi ura sa secretă față de Big Brother și Partidul. În timpul vieții sale profesionale la Ministerul Adevărului, Winston se apropie de O’Brien, un membru al Partidului Intern, crezându-l ca făcând parte din Frăția, conspirația lui Goldstein împotriva Oceaniei. Inițial, O’Brien apare ca atare, mai ales prin decizia sa de a-i da lui Winston o copie a Cărții, a cărei posesie este o crimă în Oceania. În conversație, O’Brien îi spune lui Winston că respectiva Carte dezvăluie adevărata natură totalitară a societății distopice pe care Partidul a stabilit-o în Oceania, și că pentru a deveni membru deplin a Frăției trebuie să o citească. Winston descrie prima sa întâlnire cu Cartea:

”Un volum negru greu, legat în mod amator, fără nume sau titlu pe copertă. Tipăritura arăta, de asemenea, ușor neregulat. Paginile erau uzate la margini și se destrămau ușor, ca și cum cartea ar fi trecut prin multe mâini. Inscripția de pe pagina de titlu scria:

TEORIA ŞI PRACTICA

COLECTIVISMULUI OLIGARHIC

de

Emmanuel Goldstein

Termenul de colectivism oligarhic se referă la Ingsoc, ideologia dominantă a Oceaniei, și la ideologiile neo-bolșevismului din Eurasia și ale cultului morții (obliterarea sinelui) în Estasia. Winston citește două lungi fragmente care stabilesc modul în care cele trei super-state totalitare – Estasia, Eurasia, Oceania – au ieșit dintr-un război global, conectând astfel trecutul cu prezentul său, anul 1984, și explică filosofia politică de bază a totalitarismului care a derivat din tendinţele politice autoritare manifestate în secolul al XX-lea. Faptul că cele trei ideologii aparent opuse sunt identice din punct de vedere funcțional este revelația centrală a Cărții.

Teoretic, colectivismul oligarhic amintește de teoria colectivismului birocratic prezentată de unii troțhiști la sfârșitul anilor 1930 ca o descriere a Uniunii Sovietice sub Stalin. Principalul dușman al poporului Oceaniei, Emmanuel Goldstein, este modelat după Leon Troțki, un fost membru al cercului interior al Partidului Bolșevic pe care Stalin l-a epurat și apoi l-a declarat dușman al poporului Uniunii Sovietice, statul socialist pe care Troțki îl ajutase să îl fondeze în Rusia. Din exil, Troțki a criticat sistemul social al Uniunii Sovietice.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)