Clapsul climatic, sau finalul de joc climatic (climate endgame) este un termen folosit pentru a se referi la riscul colapsului societal și al potențialei dispariții umane din cauza efectelor schimbărilor climatice. Șansa ca aceasta să se întâmple este considerată mică. Cu toate acestea, utilizarea termenului urmărește să îmbunătățească managementul riscului, acordând o prioritate mai mare scenariilor cele mai defavorabile, pentru a „galvaniza acțiunea, a îmbunătăți reziliența și a informa politica”.
Se presupune că un astfel de colaps vine ca urmare a unui set de factori concurenți interrelaționați, cum ar fi foametea (pierderea recoltelor, seceta), vremea extremă (uragane, inundații), războiul (cauzat de resursele limitate) și conflictul, riscul sistemic (referit de migrație, foamete sau conflict) și boală.

(Suprapunerea între fragilitatea statului, căldura extremă și pericolele catastrofale nucleare și biologice.)

(Suprapunerea între distribuția viitoare a populației și căldura extremă. )
Unii oameni de știință avertizează, de asemenea, cu privire la punctele critice: creșteri mici ale temperaturii globale care au ca rezultat schimbări mari ale climei. Aceste puncte de basculare ar putea declanșa altele în cascadă (efect de domino), într-un mod neliniar, ceea ce face ca efectele lor să fie greu de estimat. Consecințele neintenționate (efecte secundare) s-ar putea declanșa, de asemenea. Un studiu din 2022 a constatat că riscul este un subiect global „periculos de subexplorat”, în ciuda importanței sale, iar „evaluarea integrată a catastrofei” lipsește.
Termenul final de joc a fost folosit în legătură cu schimbările climatice de către alți autori în trecut, ca în cartea The Extinction Curve de John van der Velden și Rob White, publicată în 2021.
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.



Lasă un răspuns