Etica fotojurnaliștilor - Kevin Carter

Fotojurnaliştii americani sunt de aşteptat să urmeze Codul de etică al Asociaţiei Naţionale a Fotografilor de Presă din SUA (NPPA) nu numai când vine vorba de manipularea imaginilor de ştiri, ci şi de achiziţionarea acestor imagini. În vremuri de război, tulburări politice sau dezastre naturale, de exemplu, se pot afla în mijlocul unor evenimente care se desfășoară în moduri neașteptate și tulburătoare. Fotojurnalistul este un observator al cărui rol este să înregistreze evenimentele, dar, în calitate de om, ar trebui fotograful să se implice sau să ofere ajutor?

În 1993, fotoreporterul Kevin Carter (1960-1994, Africa de Sud) a fotografiat o tânără înfometată, urmărită de un vultur în timpul foametei din Sudan. (Vulture, Kevin Carter: http://theunsolicitedopinion.com/wp-content/uploads/2012/10/kevin-carter-vulture.jpg) Fotografia a fost vândută către The New York Times și a fost prezentată în acel ziar și în numeroase altele la nivel mondial, generând îngrijorare extraordinară cu privire la soarta copilului și comentarii cu privire la etica fotografierii, mai ales că scena a fost descrisă că un copil mic s-a prăbușit în drum spre o stație de ajutor pentru mâncare. Însă, liniile directoare din Codul de etică NPPA declară: „În timp ce fotografiați subiecții să nu contribuiți în mod intenționat la, modificați sau să încercați să modificați sau să influențați evenimentele.” Mulți au simțit, însă, că, având în vedere starea și neputința copilului, fotograful avea responsabilitatea de a lua măsuri.

Potrivit lui Carter și lui Joao Silva, un prieten și coleg fotograf, situația și răspunsurile lui Carter au fost mai nuanțate decât ar putea apărea în fotografie. Carter și Silva au sosit cu avionul în satul Ayod cu personalul Națiunilor Unite care aducea provizii la centrul de hrănire local. Pe măsură ce femeile și copiii au început să se adune la centru, Carter i-a fotografiat. Copilul se afla la mică distanță în tufiș, apropiindu-se cu greu de centru pe cont propriu; în timp ce Carter privea, vulturul a aterizat. După cum se povestește mai târziu în revista Time:

”Atent să nu deranjeze pasărea, s-a poziționat pentru cea mai bună imagine posibilă. Mai târziu a spus că a așteptat aproximativ 20 de minute, în speranța că vulturul își va întinde aripile. Nu a făcut-o, și, după ce și-a făcut fotografiile, a alungat pasărea și a privit cum fetița și-a reluat lupta cu deumul. Apoi s-a așezat sub un copac, și-a aprins o țigară, a vorbit cu Dumnezeu și a plâns. „A fost deprimat după aceea”, își amintește Silva. „El a tot spus că vrea să-și îmbrățișeze fiica.” (Scott Macleod, “The Life and Death of Kevin Carter,” Time, 24 June 2001, http://content.time.com/time/magazine/article/0,9171,165071,00.html)

Așa că, deși Carter nu a ajutat altfel copilul, el a îndepărtat o sursă de pericol imediat pentru el, alungând vulturul cu mâna. Și-a exprimat regretul că nu a făcut mai mult, și a simțit că nu poate ajuta mai mult fata și multe alte victime pe care le-a văzut în timpul misiunilor. Suferința necruțătoare la care a fost martor a contribuit la depresia la care a fost supus ani de zile. La puțin mai mult de un an după ce a fost publicată fotografia copilului înfometat, în aprilie 1994, Carter a primit Premiul Pulitzer pentru imaginea controversată. O săptămână mai târziu, Ken Oosterbroek, un alt prieten și coleg fotoreporter, a fost ucis în timpul unui conflict violent pe care îl fotografiau în Africa de Sud natală. Bântuit de tristețe, regret, atrocități la care asistat și durerea pe care o simțea, Carter s-a sinucis trei luni mai târziu.

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu