
Figura 4.21 | Tetrarhii.
În Imperiul Roman târziu (284-476 d.Hr.), observăm suprimarea și simplificarea detaliilor naturale în arta care a urmat și a reprezentat o reacție la acea lungă perioadă de reprezentări naturaliste ale figurii umane. Cercetătorii interpretează această abstracție ca un mijloc de a sublinia caracteristicile altfel decât naturale, care au un caracter ideologic, spiritual sau filosofic. De exemplu, în Portretul celor patru tetrarhi din jurul anului 300 d.Hr., vedem că ideea tetrarhilor, sau a patru împărați coreglementați, care lucrează împreună pentru a conduce cele patru diviziuni ale vastului Imperiu Roman, este mai importantă decât reprezentarea asemănării oricăruia dintre acești coreglementați ca individ. (Figura 4.21)
Naturalismul a cedat locul uniformității, cu figuri aproape identice de bărbați în același costum, coroană, armură și postură, în timp ce se îmbrățișează pentru a-și arăta funcția și eforturile comune în slujba cetățeniei romane. Chiar dacă există detalii considerabile în îmbrăcămintea lor care leagă domnia lor comună de tradițiile romane ale conducătorilor și liderilor militari, suprimarea caracteristicilor fizice distinctive, individuale, este folosită pentru a transmite conceptul modului în care acestea vor funcționa ca unul singur.
Figura 4.22 | Portret din marmură al împăratului Constantin I. Credit: Met Museum/Wikimedia Commons. Licență: CC0 1.0
Câțiva ani mai târziu, când Imperiul Roman a revenit pentru scurt timp la o domnie singulară sub Constantin cel Mare, noul împărat a optat pentru o reprezentare portretistică și mai abstractă și simplificată. (Figura 4.22) Astfel, el s-a îndepărtat și mai mult de tradiția portretelor imperiale, care variau fiecare în ceea ce privește gradul de naturalism și idealizare – chiar dacă capul imită unele prin faptul că este proaspăt bărbierit, cu o căciulă de păr cu franjuri și având un aer de superbie imperială. Dar este mult mai puțin personal și mai puțin intim în adresarea sa către privitor, atât în mare parte datorită suprimării marcate a detaliilor, cât și în reprezentările conducătorilor anteriori. Mai mult, Constantin pare să fie concentrat asupra cerurilor de deasupra, spre care este îndreptată privirea sa. Portretul a fost interpretat ca fiind mai spiritual, legându-l de credința creștină emergentă. Astfel, portretul este asociat cu o schimbare societală și culturală de la aspectele lumești la cele spirituale, iar acest lucru se reflectă probabil în această schimbare de interpretare artistică.
Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.



Lasă un răspuns