Arhitectura pentru cult în Egiptul antic

Structurile pentru cult, așa cum am menționat, erau uneori combinate cu sau se aflau lângă cele create pentru alte nevoi comunale. Am văzut acest lucru cu ziguratul, în forumurile romane și în palate, printre altele. Dar avem și o istorie considerabilă a arhitecturii destinate exclusiv scopurilor religioase. Încă din cele mai vechi timpuri, au existat două concepții distincte pentru o clădire sacră: fie că era o casă pentru zeitate, fie o casă pentru închinători. Dincolo de asta, putea fi destinată activităților devoționale individuale sau găzduirii unui grup congregațional. Putem ține cont de aceste aspecte atunci când examinăm tipurile de clădiri proiectate pentru aceste obiective.

Figura 7.40 | Redarea Complexului Piramidei de la Giza, Egipt

Printre cele mai vechi exemple se numără complexele piramidale din Egiptul antic. (Figura 7.40) Piramidele erau morminte compuse din milioane de pietre mari în structuri geometrice matematic regulate, orientate cu atenție către stele. Piramidele au evoluat de-a lungul a mii de ani din practicile funerare pre-egiptene care începeau cu plasarea de pietre grele peste morminte pentru a proteja ocupanții și bunurile lor funerare îngropate înăuntru.

Figura 7.41 | Piramidele din Giza

Egiptenii au creat aceste grupări elaborate și masive de clădiri pentru morții regali pe malul vestic al râului Nil, creând o necropolă sau un oraș al morților. La Giza, trupul faraonului sau al altui membru al familiei regale era adus pe râu de la palat la templul din vale de la marginea incintei piramidei. După ce preoții mumificau trupul decedatului și îl pregăteau pentru înmormântare, trupul era dus la un templu mortuar din apropierea piramidei. (Figura 7.41) Templul respectiv era locul unde se desfășurau ceremoniile în momentul plasării mumiei în piramidă, la fel ca și ritualurile perpetue necesare pentru a onora regele în viața de apoi.

Figura 7.42 | Templul lui Horus, Edfu. Credit: ljanderson977/Wikimedia Commons. Licență: Domeniu Public

Figura 7.43 | Interiorul Templului Edfu. Autor: Utilizator „Than217”. Sursă: Wikimedia Commons. Licență: Domeniu Public

Existau și temple pentru cei vii, pe care regele le-ar fi comandat și le-ar fi slujit. Un exemplu este Templul lui Horus de la Edfu, care are o serie de caracteristici tipice, deși a fost construit relativ târziu în istoria Egiptului. Este de tip pilon, numit astfel datorită celor două structuri verticale care formează fațada sa monumentală și flanchează portalul ceremonial principal. (Figura 7.42) Accesul către temple se făcea adesea de-a lungul unei alei de sfincși, creaturi hibride imaginative, parte umane, parte animale, care duceau la ușa principală. Dincolo de peretele pilonului se afla o curte deschisă (Figura 7.43) și apoi o sală hipostilă, o structură cu mai multe rânduri de coloane care susțin un acoperiș plat, care ducea la sanctuar. Tipic pentru multe structuri sacre este acest tip de progresie etapizată prin care se trece de la spațiile publice sau profane prin zone treptat mai sacre și adesea mai restrânse, care duc în cele din urmă la partea cea mai sacră și rezervată. Se întâmplă adesea ca doar preoții sau alte persoane consacrate și dedicate să aibă acces în sanctuar, spațiul cel mai interior și mai sfânt, în timp ce majoritatea congregației sau a închinătorilor sunt limitați la părți mai puțin sacre ale templului, iar publicului larg i se poate refuza complet accesul în incintă.

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu