Termenul Renaissance înseamnă literal „Renaștere”. Ca eră istorică și artistică în Europa de Vest, Renașterea s-a întins de la sfârșitul anilor 1400 până la începutul anilor 1600. Renașterea a fost o perioadă de declin al puterii politice în biserică, oarecum ca urmare a Reformei protestante. De asemenea, în această perioadă, sistemul feudal a cedat încet locul statelor naționale în curs de dezvoltare, cu putere centralizată la curți. Această perioadă a fost una de intensă creativitate și explorare. A inclus personalități precum Leonardo da Vinci, Cristofor Columb, Ferdinand Magellan, Nicolaus Copernic și William Shakespeare. Perioada medievală anterioară a fost supresivă, ferm stabilită și pioasă. Renașterea, însă, a oferit gânditorilor și savanților vremii o renaștere a înțelepciunii și învățăturii clasice (grecești și romane) după o perioadă de constrângeri papale. Această „renaștere” a pus bazele unei mari părți a societății moderne de astăzi, unde oamenii și natura, mai degrabă decât religia, devin standardul pentru artă, știință și filosofie.
Școala din Atena (1505), Figura 3.1, de Rafael demonstrează admirația puternică, influența și interesul pentru cultura greacă și romană anterioară. Pictura îi înfățișează pe filozofii greci Aristotel și Platon (centru), Platon fiind reprezentat după chipul lui Leonardo da Vinci.
Figura 3.1 | Școala din Atena | Autorul Rafael | Sursa: Wikimedia Commons | Licența: Domeniu Public
Cronologia Renașterii
| Evenimente din istorie | Evenimente în muzică și arte |
| 1440: Tiparul lui Gutenberg | |
| 1453: Căderea Constantinopolului | |
| 1456: Biblia lui Gutenberg | |
| c. 1475: Josquin Desprez, Ave Maria | |
| c. 1482: Bottecelli, La Primavera | |
| 1492: Columb ajunge în America | |
| c. 1503: Leonardo da Vinci, Mona Lisa | |
| 1504 Michelangelo, David | |
| c. 1505: Raphael, Școala de la Atena, Madonna
del Granduca |
|
| 1517: Martin Luther bate Cele Nouăzeci și Cinci de Teze pe ușa Bisericii Wittenberg | |
| 1545-1563: Conciliul de la Trento | |
| 1558-1603: Elisabeta I, Regina Angliei | |
| 1563: Giovanni Pierluigi da Patestrina, Papa
Marcellus Mass |
|
| c. 1570: Titian, Venus și cântărețul | |
| 1588: Armada Spaniolă este învinsă | |
| 1597: Shakespeare, Romeo și Julieta | |
| 1601: Thomas Weelkes, În timp ce Vesta cobora |
Evenimentele de la sfârșitul Evului Mediu au accelerat o serie de schimbări și transformări intelectuale, sociale, artistice și politice care au dus la Renaștere.
Până în anii 1500, muzica liturgică catolică devenise extrem de complexă și ornamentată. Compozitori precum Josquin des Prez și Palestrina compuneau Liturghii stratificate care utilizau texturi muzicale precum polifonia și contrapunctul imitativ (vom reveni asupra acestor tehnici mai târziu). Liturghia este o compoziție corală sacră, compusă istoric ca liturghie de cult.
Complexitatea muzicii din Liturghia catolică a atras critici din partea lui Martin Luther, un preot romano-catolic și, în cele din urmă, părintele Reformei protestante, care s-a plâns că sensul cuvintelor liturghiei, liturghia formală de cult, se pierdea în frumoasa polifonie a muzicii. De asemenea, Liturghiile catolice erau întotdeauna interpretate în latină, o limbă rar folosită în afara bisericii. Imnurile protestante timpurii eliminau texturile contrapunctice, utilizau modele de ritm regulat și puneau texte biblice în germană. Martin Luther însuși a scris câteva imnuri, multe dintre ele fiind reinterpretate de marele compozitor clasic Johann Sebastian Bach aproximativ 125 de ani mai târziu.
Sursa: Clark, N. Alan; Heflin, Thomas; Kluball, Jeffrey; and Kramer, Elizabeth, „Understanding Music: Past and Present” (2015). Fine Arts Open Textbooks. 1. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/1, Licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu.
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.




Lasă un răspuns