Multe opere de artă provin dintr-o decizie personală de a pune un sentiment, o idee sau un concept în formă vizuală. Deoarece sentimentele variază foarte mult, arta rezultată ia o gamă largă de forme. Această abordare a artei provine din încântarea individuală față de experiență. Mâzgălitul îmi vine în minte ca un exemplu foarte elementar al unei astfel de încântări. Lucrările expresioniste abstracte ale lui Pollock, cunoscute și sub numele de picturi de acțiune, sunt mult mai mult decât mâzgălituri, deși pot semăna cu acestea la suprafață. (Ritmul de toamnă – Numărul 30, Jackson Pollock: https://www.metmuseum.org/art/collection/search/488978?=&imgno=0&tabname=online-resources; Numărul 10, Jackson Pollock: https://www.wikiart.org/en/jackson-pollock/number-10-1949) Acestea au fost rezultatul mai multor niveluri de gândire artistică, dar la nivel fundamental au fost o combinație de încântare în actul picturii și în descoperirea personală pe care acest act a permis-o. Unele opere de artă sunt menite să ofere comentarii personale. Operele de artă care ilustrează un punct de vedere sau o experiență personală pot îndeplini acest scop. Persepolis, un roman grafic de Marjane Satrapi (n. 1969, Iran), publicat în 2000, relatează experiențele și gândurile sale din timpul revoluției iraniene din 1979 și este un exemplu de astfel de comentariu personal. (Chei către Paradis: https://imaginedlandscapes.wordpress.com/wp-content/uploads/2014/02/pi-102.jpg) Satrapi este o susținătoare importantă a romanului grafic, o nouă abordare a creării de artă. Într-o critică ironică a modului în care diferite părți ale societății iraniene au fost afectate de război, Satrapi compară figurile contorsionate ale tinerilor iranieni care mor într-o explozie în zona de luptă cu mișcările de dans de la sărbătoarea din liceul ei.
Operele de artă pot fi create astfel ca un mijloc de explorare a propriei experiențe, o modalitate de a aduce la suprafață emoțiile ascunse, astfel încât acestea să poată fi recunoscute și înțelese mai clar. Termenul pentru acest proces este catharsis.
Figura 1.24 | Pluta Medusei. Artist: Jean Louis Théodore Géricault. Credit: Wikimedia Commons. Licență: Domeniu Public
Operele de artă catharsice pot apărea din percepțiile durerii, binelui, răului sau nedreptății, ca în Pluta Medusei de Theodore Gericault (1791-1824, Franța), care a fost o acuzație la adresa guvernului francez din vremea sa în urma scufundării unei nave. (Figura 1.24) Când Whistler, pe de altă parte, a devenit un susținător al „Artei de dragul artei”, a respins influențele externe, cum ar fi standardele artistice și sociale contemporane, pentru a „purifica” arta de corupția externă. (vezi Figura 1.18) Ideea de a elimina influența din creația de artă este una modernă. O mare parte din arta realizată înainte de secolul al XIX-lea a fost produsă cu sprijinul și sub îndrumarea autorităților religioase, politice și culturale din comunitatea mai largă.
Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
Crăciunul – Obiceiuri și tradiții
Descoperă magia Crăciunului prin tradiții și obiceiuri fascinante din întreaga lume!
Ghidul autorului de cărţi electronice
Descoperă cum să devii autor de succes în era digitală!
Aventurile lui Pinocchio – O poveste pentru oameni mari
Descoperă o poveste clasică reinterpretată cu profunzime și semnificații moderne!
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns