Palatul CEC de pe Calea Victoriei, construit între 1897 şi 1900
Din arhitectura medievală a oraşului, cea mai mare parte care a supravieţuit în timpurile moderne a fost distrusă de sistematizarea comunistă, de foc şi incursiuni militare. Unele edificii medievale şi renascentiste rămân, cele mai notabile sunt in zona Lipscani. Aici se găsesc clădiri deosebite, cum ar fi Hanul lui Manuc şi ruinele Curtea Veche. În Evul Mediu târziu această uonă a fost centrul comercil în Bucureşti. Începând din 1970, zona a trecut printr-un declin urban, şi multe clădiri istorice au decăzut. DIn 2005, zona Lipscani este doar pietonală şi este în curs de restaurare.
În centrul oraşului s-a păstrat arhitectura de la sfârşitul secolului 20 şi începutul secolului 19, în special din perioada interbelică, care este adesea văzută ca „epoca de aur” pentru arhitectura Bucureştiului. În acest timp, oraşul a crescut în dimensiune şi bogăţie, şi a încercat să imite alte capitale europene mari, cum ar fi Parisul. O mare parte a arhitecturii de epocă aparţine unui curent arhitectural modern (raţionalist), condus de Horia Creangă şi Marcel Iancu.
Clădiri notabile de la această dată sunt Palatul Creţulescu, instituţii culturale de locuinţe, inclusiv Centrul European pentru Învăţământ Superior UNESCO, şi Palatul Cotroceni, reşedinţa preşedintelui român. Multe construcţii, cum ar fi Gara de Nord, cea mai aglomerata gară din oraş, sediul Băncii Naţionale a României şi Palatul Telefoanelor, au fost construite în acea perioadă. În anii 2000, clădirile istorice din centrul oraşului au fost restaurate. În unele zone rezidenţiale ale oraşului, în special în cartierele centrale şi de nord cu venituri mari, exist încă vile din secolul 20, dintre care cele mai multe au fost restaurate la sfârşitul anilor 1990.
Lasă un răspuns