Sursa: J David Tàbara, Niki Frantzeskaki, Katharina Hölscher, Simona Pedde, Kasper Kok, Francesco Lamperti, Jens H Christensen, Jill Jäger, Pam Berry, Positive tipping points in a rapidly warming world, Current Opinion in Environmental Sustainability, Volume 31, 2018, Pages 120-129, ISSN 1877-3435, https://doi.org/10.1016/j.cosust.2018.01.012. (Rezumat)
Articolul „Positive tipping points in a rapidly warming world”, publicat în 2018 de J. David Tàbara și colaboratorii în Current Opinion in Environmental Sustainability, analizează posibilitatea apariției unor „puncte de basculare pozitive” (positive tipping points – PTP) capabile să accelereze transformarea societății către un model compatibil cu obiectivele climatice ale Acordului de la Paris. Problema de plecare este dificultatea enormă de a menține încălzirea globală „mult sub 2°C” și de a continua eforturile pentru limitarea ei la 1,5°C, în condițiile în care sistemele economice și sociale actuale favorizează utilizarea nesustenabilă și inechitabilă a resurselor.
În literatura climatică, expresia „tipping point” este asociată de obicei unor praguri periculoase: depășirea unei anumite limite poate declanșa schimbări rapide și dificil de reversat. Autorii propun însă examinarea fenomenului din perspectiva opusă. Un punct critic pozitiv apare atunci când interacțiunea dintre condițiile structurale ale unui sistem și capacitatea oamenilor, organizațiilor sau instituțiilor de a acționa permite răspândirea rapidă a unor soluții transformatoare. Nu este vorba, așadar, despre o singură tehnologie sau decizie politică, ci despre momentul în care schimbările încep să se autoîntărească și să modifice funcționarea întregului sistem.
Autorii subliniază că astfel de transformări au existat și în trecut în alte domenii. Introducerea Internetului a modificat rapid sistemele globale de comunicare, iar schimbări instituționale precum abolirea sclaviei, eliminarea muncii copiilor sau dobândirea dreptului de vot și accesului la educație pentru femei pot fi privite ca exemple ale trecerii societății către configurații sistemice fundamental diferite. Ideea importantă este că sistemele sociale nu evoluează întotdeauna lent și liniar; uneori, acumularea unor schimbări creează condițiile pentru o transformare accelerată.
Pentru analiza acestor procese în domeniul climatic, cercetătorii combină mai multe metode. Ei utilizează Shared Socioeconomic Pathways (SSP) – scenarii privind evoluția viitoare a societății – adaptate participativ la contextul european, construiesc diferite „căi ale soluțiilor” și folosesc un model macroeconomic bazat pe agenți. SSP-urile nu oferă ele însele soluții, ci descriu contexte socioeconomice diferite, care pot favoriza sau împiedica apariția unor strategii transformatoare. În schema conceptuală propusă de autori, trei componente sunt esențiale: o viziune transformatoare, capacitățile actorilor și existența unor soluții și căi concrete de implementare. Atunci când acestea se consolidează reciproc, sistemul poate trece într-o stare nouă și mai sustenabilă.
Modelarea economică evidențiază și pericolul scenariului opus. Daunele climatice cumulative pot produce șocuri care se propagă prin rețelele economice, provocând falimente, șomaj și diminuarea cererii. După depășirea anumitor praguri, economia poate rămâne blocată într-o stare de stagnare chiar dacă emisiile sunt ulterior reduse considerabil. În același timp însă, modelul arată că pot apărea și puncte critice pozitive. Dezvoltarea tehnologică și competiția dintre sursele energetice pot declanșa o trecere rapidă de la combustibilii fosili la energia regenerabilă. Investițiile în cercetare și dezvoltare pot deveni tot mai atractive în sectorul regenerabil, iar efectele economice ale politicilor publice „verzi” pot consolida investițiile, ocuparea forței de muncă și creșterea economică, generând o buclă de feedback favorabilă tranziției.
Unul dintre cele mai importante argumente ale articolului este că obiectivul de 1,5–2°C al Acordului de la Paris nu reprezintă, prin el însuși, un punct critic pozitiv. Un obiectiv politic nu transformă automat sistemul. Pentru aceasta, el trebuie conectat cu numeroase inițiative, practici sustenabile, rețele de cunoaștere și viziuni existente în societate. În același timp, actorii economici, politici și sociali trebuie să dobândească resursele, competențele și posibilitatea reală de a aplica soluții adaptate contextelor locale.
Ideea centrală a articolului este, prin urmare, una relativ optimistă: schimbările climatice pot conține nu numai riscul unor puncte critice negative, ci și posibilitatea unor cascade pozitive de transformare. Politicile climatice eficiente nu ar trebui să urmărească doar reducerea treptată a emisiilor, ci și identificarea acelor intervenții care modifică regulile, stimulentele și capacitățile actorilor astfel încât comportamentele sustenabile să înceapă să se răspândească și să se susțină singure. În această perspectivă, atingerea obiectivelor climatice presupune nu doar schimbări tehnologice, ci o transformare coordonată a economiei, instituțiilor și practicilor sociale.
Schimbări climatice – Încălzirea globală
Descoperă impactul schimbărilor climatice și al încălzirii globale!
Fizica fenomenologică – Compendiu – Volumul 1
O explorare cuprinzătoare a fizicii, combinând perspective teoretice cu fenomene din lumea reală.
Căldura – Termodinamica fenomenologică
O incursiune profundă în lumea fascinantă a termodinamicii, explorând conceptele fundamentale ale căldurii și temperaturii.
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns