18. Idiocraţia – Hipermarketul

Răsare Soarele. Ion, Nela şi Namila apar de după un colţ al unui bloc neterminat, bumaci. Nela:

– „Mai e mult?”

Namila:

– „Mai sunt vreo câţiva kilometri, cred”

Rita se înconvoaie. Ion se sprijină de un stâlp, privind cu coada ochiului spre Soarele de dimineaţă:

– „Oh, Doamne. Sunt încă buimac, după 1.000 de ani de somn. Cred că aş putea intra în cartea recordurilor.”

Namila:

– „Ei bine, nu cred ca avem timp pentru o muncă manuală chiar acum.” Ion şi Nela se uită unul la altul confuzi. „Oricum, hipermarketul e acolo, o să le ia ceva timp până să ne găsească la maşina timpului.”

Namila arată cu mâna la un gigantic hipermarket înconjurat de mii de barăci ale oamenilor fără adăpost. Ion şi Namila reiau fuga spre hipermarket. Ajung toţi trei la uşa de intrare, dar văd vreo 20 de poliţişti de partea cealaltă. încearcă rapid să dispară în mulţimea cerşetorilor. Ion şi Namila se pierd în mulţimea de oameni flămânzi fără adăpost care se roagă să fie lăsaţi să intre. Ion:

– „Nu pot să-i las să îmi vadă tatuajul, deci plăteşti tu pentru noi, da?”

– „Aha, da.” Namila îşi plimbă mâna peste scanerul de lângă intrarea principală. „Trei”

Se aude vocea computerului:

– „Dinu Petrescu! Ai adăpostit un fugar azi! Adăposteşti în continuare un fugar?”

Namila pare nervoasă. Ion îi şopteşte:

– „Spune „nu”!”

– „Ăăă… nu.”

Computerul:

– „Mulţumesc! Nu ştii pe unde ar putea fi fugarul Nu Sunt Sigur?”

– „Ăăă…Nu?”

– „Mulţumesc!”

Cei trei trec de uşa automată de la intrare. Un bătrân slab se apropie de intrare în spatele lor. I se scanează tatuajul. Computerul:

– „Vasile Ionescu! Ai văzut vreun criminal periculos prin apropiere?”

– „Hmm… Nu sunt sigur…”

Computerul:

– „Mulţumesc! Eşti „Nu Sunt Sigur”! Eşti un criminal căutat!”

Brusc uşa automată se blochează prinzându-l pe Vasile între două din lateralele sale. Computerul:

– „Vă rugăm să vă îndepărtaţi de criminal, vom notifica autorităţile! Ne cerem scuze pentru neplăcerile cauzate!”

Bătrânul speriat începe să bată cu pumnii în geamul uşii. Mai mulţi poliţişti se apropie şi îl iau pe sus:

– „Gata! L-am prins!”

Poliţiştii îl târăsc pe Vasile afară, îl pun la pământ şi îi pun cătuşele.

Ion, Nela şi Namila trec printr-o hală uriaşă, cât mai multe terenuri de fotbal, iluminată natural printr-o gaură uriaşă decupată în tavan, în care se găsesc de toate, de la televizoare la turme de capre. Sunt agăţaţi în drumul lor spre zona centrală de Robotul de Bun Venit:

– „Bine aţi venit la hipermarket! Vă iubesc!”

Ion, deranjat:

– „Hm… Mulţumesc.”

Pe măsură ce alţi clienţi intră în hipermarketm Robotul repetă într-una:

– „Bine aţi venit la hipermarket! Vă iubesc!”… „Bine aţi venit la hipermarket! Vă iubesc!”…

Namila:

– „Naveta e aproape de electronice. Mai e cam un kilometru până acolo.”

Ion, Nela şi Namila se grăbesc,, trecând în fugă pe lângă mai multe magazine. Namila încetineşte, cu respiraţia tăiată. Ion:

– „Alergăm de-o groază de timp. Cât mai e?”

Namila:

– „Cam un kilometru.”

Nela:

– „Păi tot aşa ai spus cu o oră în urmă! Eşti sigur că ştii unde mergem?”

– „Aha, ştiu locul ăsta foarte bine, aici am făcut şcoala.”

– „în hipermarket?”

– „Aha. Trebuie să încetinim, nu mai pot”

O pornesc toţi trei mai departe la pas. Namila:

– „Da’ de ce ţineţi voi aşa de mult să vă întoarceţi? La istorie în şcoală, ne-au spus că oamenii erau pe vremuri cam tâmpiţi.”

Ion:

– „Poate aşa e, dar cel puţin acolo nu eram căutat de poliţie… (cu mulţumire) Urma să am şi o pensie, şi o prietenă frumoasă care probabil că a murit tot aşteptându-mă…”

– „Eu nu prea aveam de ales. Iepurele o să fie supărat rău dacă nu mă-ntorc.”

– „Nela, nu cred că înţelegi prea bine…”

– „Nu, cred că tu nu înţelegi.” Nela se opreşte. „Am timp să mă duc pânţ la baie? Mă întorc imediat.”

Rita se îndepărtează. Ion şi Namila aşteaptă. Namila o petrece cu privirea:

– „Mmmm E mişto. Te superi dacă mă dau la ea? îmi place să fac sex cu puştoaice.”

– „Cred că oricui îi place.”

– „Da, da’ mie îmi place mult. Ooooh…”

Ion priveşte deranjat cum Namila porneşte un dans erotic primitiv. Oamenii se opresc uitându-se la ei.

– „Hei, opreşte-te! Or să ne prindă din cauza ta.”

În timp ce Ion îşi vântură mâna încercând să oprească dansul Namilei, un televizor din unul din rafturi scanează tatuajul lui Ion. Deodată, toate televizoarele încep să prindă viaţă. Se aude o voce metalică:

– „Atenţie! OmniSev a detectat un fugar periculos lângă zona 5C din hipermarket!”

Imagine http://en.wikipedia.org/wiki/File:Eaton_Centre_HDR_style.jpg